e vorba de tăria pe care ți-o dă o cafea fierbinte chiar dacă e lungă…
e vorba de o așteptare ca din seara de Ajun, dar de care-ți depinde viitorul mai mult decât vrei să accepți.

uneori e vorba de prea multe nopți în care ai ales să dormi în loc să te bați cu îndârjire cu lianele care au tot crescut pe drumul ăla, drumul ăla după care tânjim toți, drumul ăla cu un singur sens care, vorba cântecului, mă va duce UNDEVA.

Trebuie
trebuie să te zbați, să tragi de tine, să mai scrii un rând, să mai întorci o foaie
să faci ce trebuie, nu să-ți pierzi timpul cu prostii
să fii atentă
să te concentrezi

știu că știi așa că n-o să-ți mai spun

Știu că știu, dar uneori nu merge asa. Nu știu de ce. Poate că nu știu destul. Poate mai e ceva.
Fuck it. Ține-ți controlul înăuntru : tu ai controlul. Nu e întâmplare.

e noapte și zgomot. Am două ceasuri în cameră dar încă nu le aud inima ticăind. Bulevardul nu doarme încă.

mi-am făcut unghiile cu roz, mi-am îmbrăcat pielea într-un mov, parul meu crește negru – I am blonde on the inside.

e praf de stele pe care-l tot aduni într-o sită și te bucuri de pulberea ce-ți rămâne pe degete

hai că poți știu ca poți, tresăpoți.
pentru ca nu ai altă opțiune.

-și ai făcut aia?
-ce opțiuni aveam?!
***