Am văzut că multă lume face glume despre cât s-a îngrășat de sărbători.

Înainte de sărbători, toată lumea intrase în febra curățeniei.

De sărbători se lăudau cu cadourile.

Și cu mâncarea. Mult mai multă decât ar avea oricine nevoie.

Și nu pot să nu mă întreb. Pentru că nu înțeleg fenomenul.

Ce e curățenia de sărbători? Adică doar de sărbători facem curat? Aproape m-am simțit și prost că n-am intrat în isteria asta. Doar că n-am simțit nevoia să fac curat mai mult decât de obicei. Fac curat cât de des pot.

Și ce e cu toate cumpărăturile?
Adică da, înțeleg cadourile si poate pregătirea unor specialități. Dar după ce cumpărăm într-o fericire blocând magazinele, pe 26 decembrie suntem iar la cumpărături. Ce o mai fi de cumpărat?

Și de ce să ne îngrășăm de sărbători?
Nu avem nevoie de mai mult decât altă data.

Nu pot să nu mă întreb, de ce ne dau sărbătorile peste cap? Sau mai mult, de ce facem unele lucruri doar de sărbători?

Și de ce doar de sărbători trebuie să fim mai buni, mai curați, mai generoși,  mai apropiați de ceilalți?

Eu îl văd că pe un semn de dezechilibru. Un semn că poate am putea să facem mai mult în restul anului.

Și am putea încerca să punem în practică tot anul obiceiurile bune: să ne strângem familia și prietenii la masă mai des, să fim mai generoși, să ne bucurăm mai des de ceea ce ne face plăcere, toate făra nicio ocazie specială, ci doar pentru că fiecare zi e o ocazie specială și unică.