Abuzul este abuz
Am ezitat mult timp să abordez subiectul ăsta, dar cred că este nevoie să o fac, pentru că acest fenomen îl putem observa frecvent în jurul nostru, așa că, uite, îmi fac curaj, și scriu despre asta în acest post.
Tindem să privim abuzul ca pe ceva ce nu ni se poate întâmpla. Pare departe. Pare în viața altcuiva. Pare că are legătură cu lucruri care nu au legătură cu noi: sărăcia, lipsa educației sau un alt mediu. Ceva ce se întâmplă în afara caselor noastre frumoase și sigure.
Dar nu. Nu e așa.
Și tindem să credem că abuzul înseamnă doar abuz fizic.
Și nu e așa.
Când îi zici: ”prostule!”, e abuz. Verbal. Pare puțin dar îți distruge încrederea în tine, uneori cu consecințe grave și pe toată viața.
De câte ori n-am auzit insulta asta, cel puțin în copilărie? La colegii noștri, la prietenii noștri, de multe ori la, și de la, oamenii care trebuiau să ne protejeze: părinți, profesori, educatori.
Și știi de ce? Pentru că așa cum tu poate te gândești că nu e mare lucru, foarte mulți oameni în jur chiar cred că e normal.
Nu e normal.
Să-ți știrbească încrederea în tine, să te facă să te simți mic, să te facă să te îndoiești de tine, să te facă să te simți ca și cum nu poți și nu meriți. Nu e normal. E abuz.
Ne mai mirăm de ce foarte mulți dintre noi spun din prima ”eu nu pot!” fără ca măcar să încerce?
Când îți înșeli partenerul sau partenera, și te consolezi că gândul că n-o să afle și îți ascunzi toate urmele și te asiguri că nu-l vei/n-o vei răni – este un abuz. Unul de încredere. A avut încredere în tine, ți-a oferit ceva ce n-ai dat înapoi – loialitate.
Când ții pe cineva lângă tine cu bolile tale imaginare, cu amenințări, cu ultimatumuri, prin control și mai știu eu ce alte metode – e șantaj emoțional. Și e un abuz.
Abuzul emoțional este foarte des întâlnit în familii și spre deosebire de cel fizic, nu-i recunoști victimele după vânătăi și zgârieturi. Pentru că loviturile sunt încasate de suflet. Și doare. Doar mai rău decât carnea, care se vindecă în niște zile.
Abuzul emoțional lasă urme pentru o viață mai ales dacă apare în familie sau în relație.
Dacă partenerul tău sau partenera ta..
- încearcă să te domine, să-ți controleze timpul și activitățile
- decide cu cine să te vezi și cu cine nu, dintre familie și prieteni, sau te pune să alegi
- te insultă sau este sarcastic(ă) pentru a te umili
- te învinovățește doar pe tine și nu își cere niciodată scuze. Când ceri explicații se înfurie și devine irațional(ă)
- te ignoră ca să te ”pedepsească”
- te tratează ca pe un copil
- se așteaptă ca tu să exiști doar ca să îi satisfaci nevoile
- te face să te simți inutil(ă) și îți reamintește asta cu fiecare ocazie
- te face să îți fie frică să îi povestești lucruri mărunte, de teamă să nu ”se supere” și să aibă o reacție exagerată
- îți scoate în evidență defectele
- nu se poate bucura de succesele tale, te face mereu să simți că nu le meriți
Nu tolera abuzurile de niciun fel, ai grijă de tine și de viața ta – meriți doar ce e mai bun.
Comments
Cred că abuzam și suntem abuzați la rândul nostru, și e mai degrabă ceva comun decât ceva excepțional. Foarte greu sa aisă relații frumoase in ziua de axa, căci am uitat sa iubim.
Foarte bine spus, așa este. Schimbarea mi se pare greu de facut, dar totul incepe din noi si cu conștientizarea in primul rand 🙂 asa cred eu
Exact asa! Abuzul emoțional ar trebui pedepsit l, dar din păcate nu e asa ușor de dovedit ca cel fizic. Felicitări pentru articol!
Felicitari pentru articol! Partea proasta in cazul oamenilor care abuza este ca… majoritatea au fost abuzati de parinti in copilarie. Din punctul meu de vedere, cursuri mai multe pentru parinti si viitorii parinti, ar fi un pas mic dar sigur catre o societate mai buna. Vorbesc de cursuri gratuite, nu de cele din care cineva are vreun interes financiar si pe care, omul obisnuit nu si le permite.
Da, așae. Educația e cheia, asa cred si eu. Si constientizarea.
Ar trebui macar conștientizat si fiecare să-și facă bucățica lui, macar.
Felicitări pentru articol! Ai abordat un subiect interesant. Multe persoane nu se gândesc cât de mult rău pot să facă,mai ales prin abuzul emoțional.
Da, Asa e. Un inamic periculos cu o înfățișare inofensivă.
Este foarte bine sa se scrie cat mai mult despre aceste lucruri, reale si dureroase. Societatea in ansamblu inca nu constientizeaza corect acest subiect.
Super articol! Felicitari!
Abuzul emoțional este cel mai greu de dovedit. În cele mai multe cazuri abuzatorul nu o face conştient, iar victima nu-şi dă seama în ce situație este.
Am citit într-un studiu că doar 2% dintre abuzatori fac intenționat ceea ce fac, iar victimele trebuie ele să învețe cum să se comporte şi cum să se apere. 😱 Îți dai seama cum s-a crescut, cum a fost educația, cum de generații întregi lumea crede că aşa e normal? (Retorică)
Foarte bine că ai abordat acest subiect. Abuzul emotional mi se pare foarte periculos si cel mai greu de dus pentru abuzator, pentru că practic nu se vede. Cred că mai avem multe de invatat si reparat la noi, legat de iubirea de sine, ca apoi să dăruim lumină și iubire celor din jur. Dar într-o societate în care iubirea de sine este considerată egoism … ce să mai spui de abuzul emițional? Sper să ne revenim.
E bine să se vorbească cât mai des despre acest lucru. Multe persoane trivializează acest subiect, considerând, cum bine ai spus, că dacă nu există abuz fizic nu e așa grav. Complet eronat.
Și un lucru care pentru mine e foarte important, când vine vorba de abuz emoțional proporția între sexe este aproape egală. Iar despre acest aspect chiar că nu se vorbește! Mai ales în ziua de azi.
Felicitări pentru articol!
Bine punctat! Abuzul chiar nu trebuie tolerat… indiferent de natura lui!
Asa este! Din pacate, am fost învățați altfel. Sper ca din urma vine o generație cu o educație diferită. Eu stiu sigur ca o sa-mi fac partea.
Multumesc!
Asa este
Asa e, avem multe de invatat despre cum sa be raportăm la noi. Cum sa be iubim, cum sa ne apărăm, cum sa ne valoriza.
Un subiect sensibil, dar care merită toată atenția noastră. Sper ca articolul tău să ajungă la cine trebuie .
Foarte bine punctat articolul. Ai mare dreptate in ceea ce ai scris.
Ai scris atât de bine despre subiect. Ma regasesc complet. Am avut parte de abuz psihic chiar în familie, chiar dacă indirect. Și acum sunt marcată de asta ,dar am învățat sa nu mai pun la suflet. Eu îmi știu valoarea.
Un articol care nu are cum sa nu te puna pe ganduri si care te face sa te intrebi cat de mult ai fost abuzat sau cat ai abuzat la randul tau. Felicitari
Sunt multe feluri de abuz. Iar dictatura in familie este ceva groaznic. Pentru că vanataivâdin sufletul nostru nu se vad, ne mințim singuri că putem duce mai mult.
Cred că faptul că fiecare dintre noi suntem un pic mai conștienți că aceste lucruri chiar se întâmplă, chiar e un câștig
Foarte bine, felicitari! Exact asta este o consecinta a abuzurilor emotionale: lupta pe care va trebui să o duci cu tine mult timp in viata ca sa poti depasi ceea ce ai trait.
Asa este, multumesc
Da, asa este. Uneori e nevoie de multa munca cu noi insine ca sa ne constientizam ranile si sa incepem videcarea lor.