Ganduri

Timp

E ciudat că eu nu mă simt altfel.

Am o grămadă de amintiri, inclusiv din copilărie și îmi amintesc unele lucruri foarte bine. Iar cel mai mult îmi amintesc ce am simțit în unele momente. Sunt în continuare foarte vii în mintea mea.

Chiar am citit un articol în care se găsise explicația pentru care femeile au o memorie mai bună decât bărbații. Iar motivul era acela că femeile asociază totul cu o emoție. Iar când scrii cu emoție o amintire în sufletul și în memoria ta, este ca o dâră de neșters.

Mi s-a părut că are sens.

Și cu toate astea eu mă simt la fel. Mă simt ca mine. Doar că fac lucruri diferite, potrivite perioadei din viața mea.

În ciuda trecerii anilor, mă simt aceeași eu.
Ș totuși nu realizez că schimbarea și anii și-au pus și asupra mea amprenta. Nu realizez decât în momentul în care îi observ pe ceilalți.

Niște actori într-un film pe care nu-i mai recunoști.
Întrebi, cine e ăla? E Russel Crowe. Serios? Tipul ăsta în vârstă, masiv și cu burtă e Russel Crowe?! Când au trecut atâția ani?

Mi-am revăzut niște colegi de generală. Erau și ei ca ei, dar totuși altfel.
Când ni s-a înspicat părul?
Când am început să semănăm din ce în ce mai mult cu mamele noastre?
Când ne-am ridicat de pe iarbă, din Tineretului, și am crescut atât de mari?

Și se învârte în cap ca un disc stricat: când au trecut atâția ani?

Știu ce am făcut între timp, dar tot nu realizez pe deplin cât de mult a fost.

Am bătut o grămadă de străzi, am visat o mulțime de lucruri, am luptat tare pentru niște chestii, am strâns din dinți când nu mi-a ieșit. M-am bucurat pentru fiecare victorie, cât de mică. M-am jucat, am râs mult, am iubit niște oameni, am avut mereu încredere. Am greșit și am dat cu fundul de pământ apoi m-am ridicat din nou. Cu multe lecții învățate.

Știu, e un clișeu, dar nu regret nimic.
Nimic nimic? Nimic-nimic.
Nici când ai greșit? Nici.
Am fost foarte fericită în unele momente în timp ce ”greșeam”. Simțeam că toată lumea e a mea. Au fost semne, multe, dar n-am știut că greșesc. Dacă aș fi știut, m-aș fi oprit? Nu știu.

Mă apropii de 30 de ani și sunt recunoscătoare. Foarte recunoscătoare. Am muncit mult, am greșit mult, am primit foarte mult. Sunt un om foarte norocos. Și cel mai mare noroc, poate, e că am avut oameni foarte buni pe lângă mine. Începând cu părinții mei, care sunt extraordinari din așa de multe puncte de vedere și care m-au susținut de fiecare dată, în orice, și până la toți cei care m-au ajutat cu ceva când am dat de greu sau mi-au dat o lecție.

Mă apropii de 30 de ani și cred că viața devine din ce în ce mai bună.

Tu cum percepi anii din viața ta?

Author

admin@eunmicsecret.ro

Comments

July 13, 2019 at 6:37 am

Da, noi femeile suntem cu puțin înaintea bărbatului….știm că suntem unice…😁😁



July 13, 2019 at 7:02 am

Fiecare greșeală, fiecare victorie sunt experiențe.



July 13, 2019 at 4:32 pm

Da, omul este o ființă tare sofisticată. Iar memoria este mai mult decât memoria despre care știm noi, materia cenușie. Este o memorie a fiecărei celule din corpul nostru care păstrează informații până la sfârșitul vieții.
Concluzia? Bucură-te de fiecare clipă pe care viața ți-o oferă cu generozitate.



July 14, 2019 at 6:40 am

Și eu mă apropii de 30 și sunt de acord cu tine. Viața e tot mai frumoasă.



July 14, 2019 at 9:12 pm

Viata e frumoasa cu bune si rele. Trebuie sa ne bucuram de fiecare clipa. Eu am 33, nu stiu cand au trecut, dar incerc sa ma bucur de viata.



Leave a Reply

Your email address will not be published.

Minimalism

March 14, 2019