Ganduri

Tu cine erai acum 10 ani?

Nu, nu m-a lovit 10 years Challenge.

Doar apelul colegilor mei de liceu care mă anunțau că, întâmplător sau nu, anul acesta împlinim 10 ani de la absolvire. Aniversare care merită sărbătorită așa cum se cuvine, bineînțeles.

La început nu m-am gândit la asta prea tare, doar știam că au trecut 10 ani, doar știam câți ani am, doar știu foarte bine ce am făcut în timpul ăsta deloc scurt.

Doar că, pe măsură ce mi-am dat seama că am să particip la revedere, pe măsură ce am conștientizat mai bine semnificația evenimentului, m-a lovit sentimentul acela de ”când au trecut atâția ani?” și mai ales ”de când mă apropii eu de 30 de ani?!”. Chiar vorbind despre reuniune cu prietena și fost mea colegă de bancă, am împărtășit amândouă aceleași trăiri: ”Nu se poate să fi trecut 10 ani, eu mă simt la fel!”.

Și nu am putut să nu mă întreb dacă chiar au trecut mai mult de câteva zile decât străbăteam cu ea pe jos 3 bulevarde ca să ajungem de la liceu în Cișmigiu și să ne plimbăm pe aleile lui pe înserat.
De când mergeam pe stradă cântând ”Unfaithful” de la Rihanna.
De când mă strecuram pe lângă ea la cantină și în internat.
De când materiile mele preferate erau româna, limbile străine și istoria.
De când eram doar fata aia care citea prea mult.
De când au chemat-o pe mama la școală fiindcă directoarea m-a prins sărutându-mă cu un băiat pe hol.

Mă simt la fel în interiorul meu deși sunt o persoană așa de diferită. Deși am făcut așa de multe lucruri.

Acum 10 ani eram așa de stresată cu bac și admiteri. Eram așa de stăpânită de gândurile care-mi spuneau că n-am să reușesc. Așa de mult timp am fost stăpânită de ele. A durat mult până să pot să spun și să cred: ”Așa și. Am să mă descurc. Am să găsesc altă soluție. Am să reușesc.” Nici măcar acum nu reușesc mereu să cred asta cu adevărat dar e o muncă de fiecare zi.

Acum 10 ani eram așa de convinsă că există cineva care te completează perfect și te salvează. Nu există și asta e foarte bine, știu acum. Există doar puterea neaccesată din interiorul nostru. Există doar dorința noastră de a fi mai buni, mai fericiți, mai echilibrați, mai vindecați.

Acum 10 ani credeam că trebuie să faci totul pentru alții. Acum știu că sunt singura căreia îi datorez ceva. Că am responsabilități față de mine. Că a mă respecta e o obligație și nu ceva rău.

Obișnuiam să cred că viața e o lupă grea. Că trebuie să le bifez pe toate. Nu trebuie. Nu trebuie nimic. Echilibrul este dezideratul meu zilnic.

Obișnuiam să mă rușinez de mine, de defectele mele. Mult timp, nu doar acum 10 ani. Până de prea curând chiar. Că sunt dezordonată și neatentă, că visez prea mult și mă pierd în gânduri. Că n-am răbdare. Că uneori izbucnesc prea mult, că uneori dimpotrivă, nu mă pot exterioriza. Mi-am propus să nu mai fac asta. Perfect nu e nimeni, n-am să fiu eu prima. Am ales să mă accept. Da, sunt visătoare și neatentă. Da. Lucrez la asta în fiecare zi, dar nu mă mai rușinez. N-am de ce.

Mă simt la fel dar uneori mai bine. Mi se pare că viața devine din ce în ce mai bună.

Iar la final, vreau să te întreb: Tu cine erai acum 10 ani?

Author

admin@eunmicsecret.ro

Comments

April 18, 2019 at 7:25 am

Aniversare frumoasă! În urmă cu 10 ani, aniversam 10 ani de la absolvirea facultății. Cum trece timpul…



April 18, 2019 at 1:30 pm

Acum 10 ani viata mea a luat-o intr-o alta directie. Eram intr-un oras nou, cu oameni noi in jurul meu si intr-o noua scoala. Cum zboara timpul…



April 18, 2019 at 2:09 pm

Așa e, rămân în urmă amintiri frumoase



April 18, 2019 at 2:09 pm

Așa e 🙂 important e cine devenim



April 18, 2019 at 2:16 pm

Cât de frumos ai scris! Se vede că ai pus mult suflet în acest articol. Mi-ai amintit de Rihanna,încă este una dintre cântărețele mele preferate. Și eu trăiam cu impresia că trebuie să îi mulțumesc pe alții și doream să mă placă toată lumea. Acum nu mai gândesc deloc așa,trebuie să fiu eu fericită și să mă simt bine în pielea mea,să mă bucur de reușite!
Pupici ��



April 18, 2019 at 3:28 pm

Acum 10 ani eram proaspata mamica…si cate au trecut de-atunci! parca sunt mai multe vieti nu doar 10 ani. Au fost cei mai plini, mai grei si mai frumosi ani din viata mea.



April 18, 2019 at 4:24 pm

Nu stiu … eu acum 10 ani eram mai visatoare, mai libertina si mai putin tematoare. Ieseam des pe afara, aveam alte prietenii si ma bucuram si mai mult de viata. Mi-e dor cumva de acele vremuri. Dar pe de alta parte, nu aveam siguranta pe care o am acum. Frumos articol. M-ai facut sa imi aduc aminte de vremuri minunate. Si eu trebuie sa am aceasta intalnire de 10 ani anul viitor.



April 18, 2019 at 5:24 pm

Mi-a plăcut mult articolul tău și în multe părți m-am regăsit și eu. Mă simt la fel ca tine, tânără în interior, dar totuși foarte schimbată. Credeam că trebuie … nu trebuie nimic. Credeam că iubirea te salvează … doar tu te poți salva. Nu aveam încredere în mine, acum sunt mult mai sigură. Evident, sunt și lucruri de care îmi este dor. Libertatea aceea, puținele griji … Fiecare etapă are frumusețea ei.



April 18, 2019 at 6:45 pm

Acum 10 ani și eu eram cu bac-ul. Perioadă stresantă, dar de care îmi aduc aminte cu drag. Mai exact de ieșirile cu colegii între probe sau înaintea lor.



April 18, 2019 at 7:00 pm

Nici nu mai stiu cati ani au trecut de la absolvirea liceului… mult mai multi decat 10. Dar zau ca ma simt identic. Ce amintiri frumoase!



April 18, 2019 at 7:19 pm

Multumesc mult! Mă bucur mult pentru felul în care gândești



April 18, 2019 at 7:19 pm

Da, și eu încep să cred că anii după ce ai copii trec și se numără altfel :))



April 18, 2019 at 7:20 pm

Super 🙂 mă bucur că ți-a plăcut, fiecare etapă are avantaje și dezavantaje. Partea bună e că noi decidem 🙂



April 18, 2019 at 7:21 pm

Te înțeleg perfect, cam așa simt și eu



April 18, 2019 at 7:21 pm

așa e 🙂 a fost o perioadă frumoasă



April 18, 2019 at 7:22 pm

Nu-i așa? În interior suntem tot noi, doar că avem mai multe întâmplări de povestit 🙂



April 19, 2019 at 5:33 am

Ce articol frumos, acum 10 ani eram o pustoaica la inceputul liceului, am amintiri frumoase.



April 19, 2019 at 5:54 am

Acum 10 ani ma straduiam din rasputeri sa ies dintr-o casnicie toxica… A mai trecut un an pana am reusit….



April 19, 2019 at 6:06 am

Felicitari! Stiu cat este de greu, si eu am facut asta cu 4 ani in urma. De atunci viata s a schimbat radical in bine.





Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Avem timp

April 18, 2019