
Univers
L-am lăsat doar puțin.
Pe ceas – un sfert de minut
Să-și înmoaie ochiul cel verde
În sufletu-mi mut.
Acolo în liniște
Rotitor și ciudat,
E-un Univers plin de secrete
Și de vuiet uitat.
Amintiri cât planete
Și trăiri infinite
Se ciocnesc înciudate
Pe încâlcite orbite.
Un sfert de minut
L-am lăsat
Nu mai mult.
Apoi l-am smucit.
În întuneric.
Am țipat la el cu gură nebună
L-am împins disperată-n perete
Doar să uite, să uite degrabă
Universul plin de secrete.
Comments
Emoții împărtășite cu noi😍😍
Frumos. Emoționant. Eu aș fi curioasă ce ți-ar răspunde universul după acest tur de forță emoțional…
🙂 cum v-am obișnuit
🙂 cred că în fiecare clipă ne răspunde la ce îi spunem…
Foarte frumoase versuri! Uneori vizitez și eu Universuri în sfert de minut.
Trebuie sa mai vizitam din cand in cand Universul, sa ii patrundem secretele. Frumoasa poezie, cum ne-ai obisnuit.
Multumesc din suflet
Multumesc din suflet