În timp ce pășeam prin terminal, cu o teamă enormă de parcă nu aș mai fi plecat niciodată nicăieri, mă chinuim să respir adânc pentru a mai slabi gheara care mă ținea strâns în piept.

Până la urmă, unul dintre motto-urile mele favorite, pe lângă ”Baby enjoy the ride”, este și
”Feel the fear and do it anyway”. Ar fi cazul să mă mai ascult când și când, mi-am zis. Apoi am văzut.

Avioane mari se uitau la mine prin geam, altul îmi făcea cu mâna de pe cer. Și un zâmbet mare m-a stăpânit pentru că eu ador avioanele. Și să zbor, și să văd locuri și să îmi depășesc limitele.

Cumpărasem acest city-break pentru Praga cu multe luni în urmă, pentru mine și soțul meu. Aveau să fie câteva zile doar pentru noi, în ”Orașul de aur”, cum mai e numit. Dar apoi am avut parte de o surpriză. Soțul meu m-a anunțat că nu are cum să vină din cauza unei ședințe. Am fost dezamăgită. Nu aveam să văd una dintre destinațiile în care mereu mi-am dorit să ajung.

Doar că vorbind cu diverse persoane și sucind problema pe toate părțile am realizat că eu încă puteam să merg. ”Singură?” m-a întrebat toată lumea cu ochii mari și la fel m-am întrebat și eu. Singură? În Praga? Doar eu?

Cu multe emoții și nehotărâtă până în ultima clipă, am ales să spun ”Da”. Aveam aproape 4 zile, inclusiv un weekend, doar pentru mine, în capitala Republicii Cehe.

Cum a fost?
A fost frumos. Praga este un oraș frumos, curat, civilizat, care merită vizitat măcar o dată. M-am plimbat mult, atât în zonele turistice, cât și în zonele ”obișnuite”.

Am fost la vot pe 26 și am aflat că și în Praga locuiesc și muncesc mulți români. Am stat 3,5 h la coadă pentru că am ajuns acolo în jur de ora 11, și chiar mă număr printre oamenii norocoși. Ca și în multe alte locuri, mulți aflați la această coada seara nu și-au mai putut exercita dreptul.

M-aș mai duce?
Absolut. Nu am bifat tot, mai sunt de văzut.

Ce am făcut acolo? Despre asta aș vrea să vă povestesc mai pe larg, cine știe, poate vă inspir.

Zoo Praga
Era prin 2012 când o colegă de-a mea de atunci ne povestea încântată despre excursia ei în Praga, și despre Zoo. La fel ca toată lumea care m-a auzit și pe mine acum că unul dintre principalele obiective pe care îmi doresc este Grădina Zoologică, și eu am fost atunci sceptică și m-am întrebat ce poate să fie așa de minunat la o Grădină Zoologică. Mai ales că ultima mea experiență la cea din București m-a lăsat extrem de tristă, și am jurat că nu mai pun piciorul acolo  (asta a fost în 2004 și mă țin încă de cuvânt).

Dar Zoo Praha, cum îi zic ei, e cu totul altă poveste. Este pe locul 7 al celor mai frumoase grădini zoologice din lume, și nu degeaba. Este ca un parc imens, perfect îngrijit și cu flori minunate, în care animalele par a fi în mediul lor natural. Nu exist gratii și nu există cuști, deși toată măsurile de siguranță sunt luate. Mi-a plăcut foarte mult că, dacă aveai copiii după tine, puteai lua o roabă și să îi plimbi pe acolo fără să obosească. Erau terase și chioșcuri în aproape toate zonele, și chiar și câteva magazine de suveniruri.

Este un loc unde poți petrece o zi întreagă, fără probleme. Sunt foarte multe de văzut iar dacă urci dealul, pe scări sau cu telescaunul, poți vedea de acolo toată Praga și niște priveliști superbe.

Ce să mai. Am văzut urși polari, elefanți, lei de mare, girafe, tigri, lei asiatici, tot felul de păsări, capre de munte cățărându-se. Chiar îmi doresc să ajung din nou cu fetița mea aici și să o văd minunându-se de toate.

Podul Carol
Sau Karluv Most, în cehă, este un pod foarte vechi și important din punct de vedere istoric peste râul Vlatva, care traversează Praga. El a primit în 1870 numele regelui Carol al IV-lea, cel care a și pus prima piatră la construcția acestui pod, pe 3 iulie 1357.

Este una dintre atracțiile orașului și, mai ales seara, este plin de turiști din toate colțurile lumii. Este frumos să te plimbi pe el, să admiri statuile (30 la număr pe pod) și artiștii care vând tablouri, schițe sau fac portrete în timp real.

Cetatea Praga
Se numește Cetatea Praga, sau Prazski Hrad, și este de fapt un complex fortificat de clădiri în inima Pragăi. Construcția acestui complex a durat aproape 1000 de ani (din secolul X până aproape de secolul XX), de aceea stilul este unul de diferit de cel a unei cetăți obișnuite, fiind unul destul de eclectic. Aici se înalță o catedrală superbă, Sfântul Vitus, în stil gotic, dar și mai multe basilici, turnuri de apărare și palate în care regii și mai apoi președinții cehi și-au avut reședința.

Rezervați-vă cam o jumătate de zi ca să vizitați acest loc, cu siguranță nu veți regreta. În interior se află multe terase, chioșcuri și chiar și o vinărie unde vă puteți opri dacă aveți nevoie să mâncați sau să beți. De asemenea, odată ajunși sus, tot orașul poate fi admirat în toată splendoarea lui. Chiar este o destinație pe care nu trebuie să o ratați în Orașul celor 100 de clopotnițe (da, de-a lungul timpului a primit mai multe astfel de nume 😏)

Muzeul Lobkovicky
Sunt multe muzee în Praga, așa că dacă sunteți pasionați de așa ceva, veți avea de unde alege. Există inclusiv Muzeul instrumentelor de tortură sau Muzeul de Turtă Dulce, ambele undeva prin centru, dar nu am fost curioasă să le vizitez.

Însă, ghidată de instinct, am intrat în casa Lobkovicky, în timp ce vizitam Cetatea Praga. Mai târziu am aflat că Trip Advisor l-a desemnat muzeul numărul 1 din Praga, în 2015 și 2016. Sincer, nu sunt surprinsă. Chiar mi-a plăcut foarte mult experiența avută aici pentru că, deși este despre destinul uneia dintre cele mai vechi și importante familii din Cehia, a fost deopotrivă o veritabilă lecție de artă și istorie. În această colecție se regăsesc tablouri valoroase ale unor pictori celebri dar și manuscrise ale lui Mozart și Beethoven.

Am plătit cam 300 de coroane pentru tur, mi-a luat cam 2h să vizitez totul și am avut parte și de un tur audio, care a făcut experiența cu adevărat semnificativă. Povestea obiectelor din colecție ca și povestea familiei (care și-a pierdut în istoria recentă tot patrimoniul de două ori – prima dată fiind confiscat totul de naziști apoi de comuniști, din 1948 până în 1989), este narată chiar de descendenții acesteia și este disponibilă în engleză, cehă, franceză, italiană, spaniolă, germană, rusă și japoneză.

Turul se încheie pe terasa palatului, unde poți lua o mică pauză și să te relaxezi privind panorama superbă.

Centrul vechi și râul Vlatva
Într-adevăr centrul Pragăi este o bijuterie și își merită renumele. Am avut ocazia să mă plimb prin oraș mai mult, chiar și în zonele neturistice și, din punctul meu de vedere, și la ei, ca și la noi, se simt un pic moștenirea comunistă și aerul estic. Dar Centrul este într-adevăr foarte bine conservat și merită să fie vizitat.

Râul Vlatva este foarte mare și foarte tranzitat, am văzut inclusiv vaporașe, sunt multe poduri peste el pe care circulă mijloace de transport.

A fost prima dată când am văzut mașini retro ce pot fi închiriate, turiștii profitau din plin de ele, le-am văzut mult pe străduțele înguste cât am fost pe acolo. Mi se pare o găselniță foarte drăguță.

Namesti Miru
Piața Păcii adică, o zonă frumoasă mai puțin frecventată de turiști. Aici se înalță o catedrală minunată în stil gotic, unde am avut ocazia să ascult slujba catolică vineri seara. Chiar își merită numele această zonă, catedrala are un parc în față, totul este verde, iar oamenii stau aici pe trepte fără nicio constrângere. Mi-a plăcut să mă plimb pe străduțele pietruite din jur sau să o iau pe jos de acolo spre Centru. În Praga, poți la orice pas descoperi clădiri frumoase, mai celebre sau nu, dar împodobite cu statui și cu arhitecturi interesante.

Câteva tips-uri din ceea ce am observat

• Cel mai bine este să aveți bani schimbați. Nu veniți cu Euro, ca să nu existe loc de păcăleli. Unii acceptă euro, alții nu, unii acceptă card alții vor doar cash, cel mai sigur este să aveți coroane cehe.
• Sunt diferențe mari de prețuri între zonele turistice și cele obișnuite. Alegeți cu grijă locurile de unde cumpărați și mâncați.
• 100 de coroane cehe înseamnă cam 4 euro.
• Transportul în comun merge bine, stațiile se anunță corect, există traseul afișat în stații. Am cumpărat abonament complet de 3 zile din aeroport, de la un automat la care am plătit cu cardul (altfel accepta doar monede) și m-am tot plimbat pe diferite trasee mai mult sau mai puțin turistice. De asemenea, în mijloacele de transport în comun este automat de la care poți cumpăra mai multe tipuri de bilete, și poți plăti cu cardul (da, chiar în tramvai sau în autobuz). N-am avut niciun motiv să iau taxi și înțeleg că șoferii te pot păcăli. Dacă aș merge din nou, aș opta tot pentru transport în comun.
• Cehii vorbesc puțin spre deloc engleză. Nici chiar la hotel, am avut surpriza să constat. Dar în zonele turistice, majoritatea rup câteva cuvinte. Așa că, rămâneți la cuvintele cheie și fiți atenți la toate gesturile.

Deci, prima mea vacanță de una singură a ieșit nesperat de bine și s-a dovedit a fi exact așa cum anticipam, aș fi regretat foarte mult dacă aș fi ratat ocazia. Pur și simplu nu am avut timp să mă plictisesc și am apreciat foarte mult tot ce am văzut și tot ce am avut șansa să trăiesc.

V-am lăsat aici, pe scurt impresiile, pozele și experiența mea – sper că am reușit să vă stârnesc curiozitatea.

Vouă unde v-ar plăcea să ajungeți în curând?