Niciodată nu știi
Niciodată nu știi. Dacă e bine. Dacă ai făcut bine. Dacă decizie pe care ai luat-o e una bună sau, dimpotrivă, o să o regreți.
Nu există garanții, nici rețete, nici previziuni 100% corecte.
Poți să evaluezi cât de bine și apoi să te lași pe mâna instinctului și a destinului.
De cele mai multe ori poate ieși oricum. Șanse egale. Bine și rău.
Reușite și lecții.
Doar timpul, în ritmul său implacabil, o să-ți arate fără sfială.
Ai să afli întotdeauna dacă e bine sau rău ce ai făcut.
O să se întoarcă tot ce ai dat.
Important e să înaintezi.
Îmi spunea o prietenă că nu înțelege îndemnul ăsta de a-ți învinge teama, de o depăși.
O înțeleg căci nici eu nu îl înțeleg.
Pentru mine soluția mereu a fost să trec prin ele. Cu teamă cu tot. Pregătită, nepregătită – oricum. Cred că oricum în cele mai multe situații, nu ești niciodată pregătit cu adevărat.
Feel the fear and do it anyway, citatul meu preferat.
A doua oară în aceeași situație, tot mi-e teamă dar știu că, la dracu, doar am mai făcut-o o dată.
Nu îți poate garanta nimeni nimic, dar important e să încerci. Să te temi și să încerci oricum. Dacă nu iese, da nasol, dar dacă iese? Și tu nu încerci? Nu-i mai rău?
M-a ținut atât de mult timp în loc frica asta. Nici măcar n-am vrut să încerc. Mai rău, nici n-am vrut să ridic ochii spre tot ceea ce era de râvnit. Lucrez cu mine în fiecare zi puțin câte puțin ca să îmi schimb mentalitatea.
Cresc în fereastra inimii mele două ghivecele cu doi puiuți. Respectul și încrederea în sine. Îi ud, le vorbesc frumos, le pun muzică și nu las pe nimeni să-și arunce gunoiul în ele.
Cineva a spus despre mine acum mulți, muți ani, ”ea în 10 ani o să fie o super-femeie”. Și mă tot gândesc la asta și zâmbesc. Încă n-au trecut chiar 10 ani și nici nu știu dacă sunt chiar acolo, dar simt cu siguranță că sunt pe drum, iar asta îmi dă multă speranță. Căci asta am făcut-o tot eu, prin deciziile pe care le-am luat, prin toate dățile când am plecat sau am rămas, de fiecare dată când am decis că e o viață nouă, prin alegerea de a nu mai pune niciodată pe altcineva pe primul loc în afară de mine.
Da, niciodată nu știm cu siguranță ce ne așteaptă sau cum ne va fi drumul. Dar știm că putem face tot posibilul și tot ce ține de noi să fie cât mai lin. Putem face tot posibilul și tot ce ține de noi ca să fim persoane cât mai bune, mai împăcate și echilibrate, care își pot asuma drumul lor în viață.
Tu ce faci când nu știi cum o să fie?
Comments
În momentele când nu știu ce va fi încerc să nu-mi fac atâtea griji, dacă e să se întâmple ceva rău, oricum va fi, indiferent de starea mea de spirit.
Câteodată mă stresez și câteodată pur și simplu las să vină totul de la sine. E mult mai bună a doua variantă
Mă stresez mult. Când trece momentul, sunt epuizată.
Mă stresez, dar mă și arunc cu capul înainte. E un soi de contradicție, dar asta fac… așa e firea mea.
Cunosc!!! 😉 Mă lupt de când ma șiu cu fricile și cu stările de incertitudine. Mereu caut să fiu rezervată, caut acea safe zone.
Îmi place citatul tău preferat. O să îndrăznesc să mi-l însușesc:
"Feel the fear and do it anyway"
Sunt precum un butoi cu pulbere, nimic nu e bine, nimic nu imi iese, nimic nu-mi vine in minte. Imi place sa descopar lucruri si situatii noi, insa nu stiu cum sa-mi gestionez emotia.
Sper sa gasesc echilibrul….
Of, câte întrebări îmi pun și câte gânduri îmi fac. Știu că trebuie să am curaj să înfrunt orice. Să cred în mine și să cred că lucrurile se așează tot timpul așa cum trebuie. Mi-a plăcut foarte mult articolul tău.
Niciodata NU STIU cum o sa fie! Dar asta-i farmecul, sa vina ce va sa vina si sa ma surprinda. Altfel ..m-as plictisi. Teribil ce m-as plictisi. 🙂
Am ales mereu cu sufletul, fara sa ma intreb foarte mult ce va iesi. Uneori a iesit bine, ateori mai putin bine…dar…hm, uite cum vad eu lucrurile: cata vreme o intamplare/o alegere (indiferent daca a fost "buna" sau "rea") m-a facut sa invat ceva despre mine, sa cresc, sa evoluez….inseamna, de fapt, ca fost o alegere buna!
O, daca am putea sa netezim drumul copiilor nostri, sa tinem furtunile deoparte, sa le presaram calea numai cu experiente placute…Dar nu se poate, si este adevarat, niciodata nu stii. Imi doresc doar sa fac tot ce pot pentru ei, sa i ajut sa se pregateasca pentru viitor si mai ales sa simta ca sunt si voi fi mereu alaturi de ei.
Uff, e greu. Temerile sunt mari si ne acapareaza, cateodata. Incerc sa gandesc pozitiv, asta ma tine pe linia de plutire.