Cu ce rămâi?
De ce să scrii o carte?
De ce să te mai plimbi cu bicicleta acum că ai copil?
Nu mai am timp de lumânări parfumate de când am copil, mi-a zis cineva  și m-am întrebat în sinea mea dacă ține morțiș să și le confecționeze singură de îi ia așa de mult timp treaba asta.

Ce e aia să te ocupi de tine?
De ce asculți chestiile alea motivaționale? Sunt mereu prinsă în off-side când mi se spune ceva de genul ăsta, nu știu ce să răspund. Așa că iată. Ăsta e răspunsul meu.

Dragilor.
Viața nu se termină. Nici când te măriți, nici când ai copil. Nici după ce ai terminat studiile. Învățatul n-ar trebui să se termine niciodată. Nici când ai un job. Nici când îmbătrânești. Trebuie să te ocupi de tine, de sufletul tău. Mereu. Nu mai târziu, nu după ce cresc copiii, nu după ce ai să mai slăbești.

Citesc pentru că îmi place, cu scrisul aceeași poveste. Fac yoga, meditație, țin jurnal uneori, fac sport, mă plimb cât pot, stau mult afară, mă duc în diverse locuri cu plăcere. Ce câștig? Îmi face sufletul fericit. Atât. E prea puțin? Sau nu contează? Doar pentru cei care nu știu cum se simte asta.

Cu ce rămân din toate? Întrebarea asta mi se pare mereu amuzantă. Viața nu este despre a acumula ceva. Ci despre experiența, despre trăit în sine. Tot ce trăiești mai pune o pietricică la construcția celui/celei care ești.

Mă îmbrac cum cred indiferent de starea mea civilă. Cu exercițiile și mâncatul e aceeași chestie. Nu trebuie să le faci pentru altcineva. Ies și mă plimb și văd locuri și fac lucruri, nu pentru că am tupeu ci pentru că despre asta e viața. Despre a fi și a face.Fac din casa mea locul în care vreau să fiu, și îmi place să fiu curată, așezată, puțin fistichie și mereu cu ceva nou – la fel cum vreau și eu să fiu.

Mi-am promis cu mulți, foarte mulți an în urmă, că o să scot din mine tot ce pot mai bun, și o să fac din mine cel mai bun lucru care pot fi. Uneori mă mai abat de la drum, căci nu e o linie dreaptă, dar asta e o promisiune de care mă țin în fiecare zi.

Iar eu vă doresc la fel. Să investiți în voi și hobby-urile voastre și în ceea ce vă face fericiți. Chiar dacă nu e niciun ”câștig”. Câștigul s-ar putea să fie bunăstarea voastră sufletească. Crezi că e prea puțin? În orice caz, puțin sau mult, nu e ceva ce va aduce bârfa, invidia sau privitul la TV.

Așa că, ascultă ce vrei, mergi la seminarii dacă e de tine, citește dezvoltare personală sau nu, îmbracă-te cum vrei, fă doar ceea ce te bucură dar ai neapărat grijă ca în marea de stres în care înotăm cu toții, să faci totuși ceva care te face fericită – cât de mic. Nu amâna niciodată să îți asculți sufletul. Prezentul e tot ce avem.

Cu mult drag și pe data viitoare,
Raluca