Mă minți
Mă minți că e vară.
Dar iată, eu văd.
Valurile care se sparg
tot mai aproape de țărm,
Marea tot mai limpede și
aerul aspru,
pescarușii rotindu-se
tot mai rar,
Nisipul purtat de
vântul hoinar.
Mă minți că e vară
și totuși eu văd
Noaptea orfană
de-un cer înstelat.
Mă minți că e vară.
Totul e verde în jur
E adevărat –
Dar iată eu văd
Frunzișul prea tânăr
Dar augustul asta
e un fel de
duminică seară.Privesc ochii tai
curați si senini
Și buzele moi
Uscate, fierbinți,
Și știu că nu minți.
În ființa ta solară –
mai e puțin vară.