Lifestyle

O zi fără telefon

Cum am un copil care s-ar juca cu absolut orice mai puțin cu jucării, iar telefonul meu este unul dintre obiectele ei favorite, era clar ca voi rămâne în scurt timp fără el.

Îi place foarte mult să dea cu el de pământ ca să vadă ce zgomot face dar mai ales sa-i dea brânci de la înălțime și să se uite după el cum aterizează pe podea.

După numeroase trânte, căzături, limbuțe și mânuțe pe toată suprafața lui, zilele trecute i-a apărut o pată mov pe display. Un fel de roz psihedelic, de fapt. N-am băgat în seamă pata, doar că până seara a luat în stăpânire tot ecranul și a rămas așa. N-am mai putut să-l folosesc, n-am mai putut nici să-l închid. De dimineață când a sunat alarma, n-am mai avut de unde să o opresc.

Aia e, sunați-mă și voi pe fix, am zis. Glumesc. N-am avut niciodată fix în viața mea de adult.

Așadar, iată-mă dis-de dimineață și fără telefon. Nu-i mare lucru, m-am gândit, urma să primesc unul a doua zi și nici nu m-a panicat perspectiva unei zile fără telefon.

Și totuși, la început a fost cam ciudat. Tot simțeam nevoia să pun mâna pe ceva. Apoi mă tot gândeam la lucruri întâmplătoare pe care le-aș fi căutat pe Facebook sau pe Google. Și atunci am realizat că, într-adevăr, telefonul ne sabotează concentrarea și încurajează distragerea atenției.

Curând însă, nu i-am mai simțit lipsa și nici nu m-am mai gândit la el, m-am simțit relaxată, am fost mai prezentă. Am ieșit afară cu Bubu și nu am mai făcut altceva decât să-i dau atenția mea totală. Nu m-a mai distras nimic. Am admirat mai mult natura, copacii, satul drăguț în care stau, vremea frumoasă, soarele cald, ne-am jucat mai mult – m-am bucurat mai mult de toate.

E bine să lăsăm telefonul deoparte câteodată, poate doar câteva ore în care să ne relaxăm, să uităm de notificări permanente și să ne ancorăm un pic în prezent. Sunt conștientă că fără telefon nu se mai poate zilele astea. Nu știi niciodată cine te poate contacta, fiecare apel poate însemna o oportunitate iar dacă o ratezi..oh well.

A doua zi mi-am reinstalat totul în telefon iar viața a revenit la normal – sunt din nou conectată peste tot, pot primi toate mesajele, nu mai ratez nimic. Dar mi-am propus de acum, deși unele dintre aceste lucruri le făceam deja, să nu îl mai țin lipit de mână, să îl las jos când vorbesc cu cineva, să îl las deoparte în timpul nopții și când stau acasă. Până la urmă, puține sunt mesajele și apelurile la care trebuie să răspunzi de urgență, de cele mai multe ori prezentul este mult mai important. Și știi de ce? Fiecare clipă prezentă este unică, ea nu se mai întoarce, o dată trecută ea este pierdută iremediabil, pe când lumea din telefon este virtuală – o vei găsi acolo exact așa cum este și mai târziu.

Author

admin@eunmicsecret.ro

Comments

October 24, 2019 at 8:02 pm

Vai! Mă faci să o iau la griji. Și la al meu bebeluș îi place să îl trântească.



October 24, 2019 at 8:20 pm

Ce bine ai scris în articolul acesta. Fix așa e. Ne-am obișnuit atât de mult cu telefonul încât ne panicam sau incepem sa ne plictisim dacă nu-l avem la îndemână.



October 24, 2019 at 9:53 pm

Adevărul este că telefonul creează dependență. Totuși, dacă avem grijă ca asta să nu (ni) se întâmple, reușim și ne protejăm și sănătatea. Apropo, există și o aplicație de monitorizare a timpului petrecut pe rețelele de socializare.



October 25, 2019 at 12:11 am

Foarte adevărat, am pățit-o și eu (nu a fost bebele ci unu mare, mi l-a scăpat de la etaj). Am stat 4 zile fără telefon, de atunci am învățat sa-l mai las la o parte.
P.s. Am și eu aplicația despre care vorbește Mira, foarte utila, ma aduce mereu cu picioarele pe pământ! ��



October 25, 2019 at 8:45 pm

Creeaza dependenta telefonul, intr-adevar. Am patit-o si eu si am stat 4 zile fara, tocmai in vacanta in Italia. :))))



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *