Versurile lui Ralu

Locuințe

Locuiam
pe un varf de munte
elen,
unde nu creștea nimic –
doar dragostea noastră.
Marea era atât de
albastră,
Valurile,
atât de departe de
țărm.

Locuiam
pe o coajă de pâine –
nu ne lipsea acolo
nimic.
Cerul era înstelat
iar vremurile line,
Ochii tăi spuneau
mereu
că va fi bine.

Locuiam
într-un castel de
nisip,
măcinat permanent
de vânt și de valuri.
Dintr-odată nu mai aveam
nimic,
doar ruine
sfărâmate
izbite de maluri.

Author

admin@eunmicsecret.ro

Comments

November 4, 2019 at 9:06 pm

Ce poză minunată! Te îndeamnă numaidecât la visare ca și poezia. 😊



November 5, 2019 at 6:34 am

Minunate versuri! 🙂



November 5, 2019 at 6:54 pm

Ce emoție, ce trăire! Felicitări!



November 7, 2019 at 7:20 am

Mulțumesc mult, doar poezia este a mea 🙂







Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Votul meu contează

November 10, 2019