Eu sunt cu unicornii
Cred că am fost mereu o optimistă.
Chiar dacă am avut perioade mai morocănoase, chiar dacă uneori mi s-a părut că nu-mi iese, iar anxietatea și teama de eșec mi-au bătut la ușă des.
Am făcut multe greșeli, am avut parte de critică și uneori am crezut că ăsta e sfârșitul lumii. Dar cumva am găsit mereu resursele în mine de a o lua de la capat. Pentru că nimic nu e sfârșitul lumii iar greșelile sunt mereu lecții – știu asta acum.
Cred că undeva, destul de aproape de suprafață, am nevoie să cred că va fi bine. Iar ăsta e lucrul care m-a ajutat mereu în situațiile dificile. Chiar și atunci când inițial n-am văzut soluția.
De mai mulți ani însă, practic atitudinea pozitivă ca pe o decizie conștientă, pe care o cultiv în fiecare zi. Nu, nu m-am născut așa, nici senină și nici fără stres și nici nu sunt așa în fiecare zi – este ceva la care lucrez constant.
Și da, în timp devine mai ușor să identifici atât partea goală cât și partea plină din paharul unei situații, dar și să te concentrezi pe soluții și nu pe problemă. Din fericire, în absolut orice există bine și oportunitate – într-o măsură mai mică sau mai mare.
De ce fac asta?
E simplu, nu-mi place de mine supărată, stresată, furioasă. Nu-mi place în mine când nu e liniște, când am gânduri negative și se rulează pe un ecran doar scenarii dezastruoase. Uneori îmi iau o secundă să respir și să mă întreb de unde vine gândul ăla? Eu am un răspuns rapid care mă liniștește dar fiecare îl poate găsi pe al lui.
Stresul este foarte contra-productiv, mai ales în situații limită, când ai nevoie să rămâi limpede și lucrez la asta conștient pentru că primul meu instinct e sa mă panichez. Nu-mi iese mereu, e o muncă pe care o fac continuu cu mine. Și da, am lucrurile mele de care nu sunt mândră.
Dar ai mereu o alegere de făcut când vine vorba despre cum vrei să te simți. Pentru mine e foarte important. Liniștea mea sufletească e foarte importantă și e una dintre valorile mele. Nu pot trăi supărată, în ceartă sau mai știu eu ce – cred ca e calea sigura spre boală.
Da, uneori suntem dezamăgiți.
Uneori relațiile se termină.
Uneori ni se pare că nu suntem unde ne-am dorit.
Unii oameni n-au să ne placă oricât ne-am strădui iar asta e ok.
Uneori ne simțim singuri indiferent de companie.
Uneori avem un gol înăuntru pe care tot încercăm să-l umplem. Și chiar dacă aruncăm acolo mâncare, dulciuri, shopping, afecțiune – totuși vidul rămâne.
Pentru că răspunsul nu este în exterior. Oricâte am arunca acolo, golul nu se va umple până nu învățăm să ne iubim, să facem pace cu noi.
Respectul și iubirea de sine sunt cruciale, am mai scris despre asta, și este mai ușor de spus decât de făcut, pentru că, în mare parte, ni s-a spus că asta înseamnă egoism și că trebuie să ne gândim întâi la alții. Dar nu trebuie, iar asta nu e egoism.
Și da, nimeni nu poate fi fericit în continuu, de fapt asta e chiar o mare greșeală – să pretinzi că nu ai probleme și că ești fericit mereu. O carte pe tema asta a fost “Fericit fără motiv” una dintre puținele cărți de dezvoltare personală care mi-a plăcut enorm și pe care o consider utilă și de recitit.
Putem mereu să facem ceea ce e mai bine pentru noi într-o anumită situație, să nu mai lăsăm oamenii sau situațiile toxice să ne afecteze, să alegem ce contează pentru noi și să mergem într-acolo neabătuți.
Putem să alegem dacă ne stresăm pentru ceva ce este în viitor sau în trecut sau rămânem ancorați în prezent, prețuind fiecare moment pe care îl avem, fiind recunoscători și fericiți pentru clipa de față.
Viitorul și trecutul nu există cu adevărat, tot ce avem este clipa prezentă.
Atitudinea noastră și nu lucrurile care ni se întâmplă determină cum ne simțim și cum reacționăm.
Nimeni nu te poate răni dacă nu-i dai puterea să facă asta, nimeni nu te poate face să te îndoiești de tine și nu te poate deturna de la traiectoria pe care ți-ai ales-o, dacă tu nu îi permiți.
Sigur, poți să îi accepți punctul de vedere, poți să cauți sens în el sau să îl iei ca pe un feedback, dar nu îl poți lăsa să te definească.
Au trecut mai mult de 10 ani de când, la finalul unei veri, mi-am propus că am să scot din mine tot ce se poate mai bun. Acum se spune “să devii cea mai bună versiune a ta” și, deși e cam clișeu, rezonez cu asta.
Uneori am uitat, alteori m-am delăsat, dar mereu am revenit la scopul meu. Am de gand să storc cât de mult pot de la viața asta.
Tu ce atitudine alegi să hrănești?
Comments
Aleg aceasi atitudinte! Dupa mult zbucium si orbecăială. Aleg liniştea, bucuria!
Îmi place mult articolul!!!!
Mă bucur mult și te felicit pentru alegeri. Pe termen lung, cred că vom avea de castigat
O gandire si o atitudine pozitive mereu ies pe plus. Nu se poate altfel!. Si eu tot fericita ma plac mai mult, desi… uneori o mai fac pe suparata asa sa atrag atentia 🤷♀️🤷♀️
Ce important este sa înțelegi asta!
O atitudine pozitiva, a vedea o mulțumire, cel mai mic gest de bine, de bucurie este ceea ce ajuta în primul rand sănătatea. Studiile medicale spun ca 5 minute de suparare lasă organismul fără imunitate 5-6 ore. Și atunci, de ce i-am ignora?