Îmi doream de mult să fac exercițiul de a scrie o scrisoare copilului meu interior. Consider că este un instrument de explorare și vindecare, un mic pas în călătoria fascinantă a cunoașterii de sine și consider că ajută.

Am denumit scrisoarea aceasta ”Dragă Ralu mică” și, chiar dacă este plină de emoție pentru mine, am să o public aici, pentru că poate vă va inspira să o scrieți pe a voastră. Iată.

Dragă Ralu mică,

Astăzi vreau să îți scriu că ești frumoasă, inteligentă și bună și de ajuns.

Nu mă privi cu ochii ăia mari, căprui și neîncrezători. Știu, ești așa de sceptică. Și în parte e vina mea, pentru că mereu ți-am zis pe dos. Dar azi recunosc că am greșit. Și vreau să-ți vorbesc despre ființa minunată care ești.

Astăzi o să vorbim despre golul ăla mare. Golul ăla care-ți rămâne când te-ai certat, când plângi și ai face orice, absolut orice, ca să nu-l mai simți. Când ai vrea să te ia cineva în brațe, doar că nu e nimeni și te simți așa de singură. Astăzi o să te iau eu în brațe și o să te țin strâns.

Astăzi o să vorbim despre golul ăla în care mai târziu ai să arunci ciocolată și haine și minciuni frumoase, doar ca să îl umpli. Dar cumva el va înghiți totul ca un abis nesfârșit. Pentru că nu e despre dulciuri și despre flori și despre cadouri. E despre ce îți spun eu acum.

Ești frumoasă și extraordinară și de ajuns.
Ai să faci lucruri minunate și greșeli nenumărate iar asta e fantastic.
Cum? Greșelile sunt bune? Da, sunt cele mai bune. Învățăm puține fără ele. Nu învățăm nimic.

Ești iubită și prețuită și în siguranță. Ai atât de mult în viața ta. Ai oameni minunați în jur și, unii dintre ei, cei mai importanți îți vor fi alături pe viață. 

Nu căuta pe nimeni să-ți umple golul, nu va fi nimeni din afară nici interesat și nici capabil să facă asta. Nu-ți pune viața în mâinile nimănui, e doar a ta și e cel mai prețios lucru pe care-l ai. Nu-l înstrăina.

O să primești din plin daruri minunate. Discerne cu atenție ce e important și ce nu. Spune „mulțumesc” pentru toate. Nu uita că lucrurile sunt doar lucruri, iar oamenii vin și pleacă uneori – bucură-te de ei cât mai mult, atât timp cât o să-i ai în viața ta. Lucrurile se strică și se repară, se cumpără, se strică, și se cumpără din nou – te poți oricând dispensa de ele iar alteori le poți înlocui.

O să spui lucruri frumoase uneori, alteori o să-ți rănești apropiații – cere-ți mereu iertare și caută să repari. Toți greșim.

O să mergi în locuri minunate, o să vezi, o să faci poze cu ochii și îți vei dori mereu să vii acasă. Pentru că acolo e cel mai bine.

O să te vindeci. De rău, de frică, de anxietatea aia imensă care uneori pare să te devoreze. De toate temerile că ceva va merge rău. Uneori chiar nu va ieși așa cum crezi iar alteori va ieși infinit mai bine. 

Trebuie să ai încredere, Ralu mică. 
Și merită din plin să crezi.
Pentru că ești minunată, pentru că ești iubită de acolo de sus și ai îngerul păzitor pe umărul drept. Și tu știi cine e. 

Ralu mică, viața ta e magică. 
Prețuiește-o la maximum, fii nebună, fii copil, râzi în hohote, râzi strâmb, râzi din toată inima fără să pui mâna la gură. Iubește mereu fără să te întrebi și fără să aștepți. Nu aștepta nimic.

Știu că uneori ți se pare că ești singură.
Nu ești niciodată singură. 
Ești iubită și în siguranță și un univers infinit e în interiorul tău așteptând să te apleci asupra lui cu iubire și blândețe, să-l descoperi și să-l iubești. Profund și în totalitate.