Auzisem de mult timp despre această carte motivațională, scrisă de Mark Manson, ba chiar îl urmăream pe autor în online pe blogul lui, așa că, atunci când am avut ocazia, am achiziționat-o plină de entuziasm.

Recunosc, începutul a fost pentru mine greoi și plictisitor dar pe măsură ce nu m-am lăsat descurajată și am continuat lectura, lucrurile s-au îmbunătățit mult.

Pot spune chiar că sunt bucuroasa că nu am abandonat-o, pentru că s-a dovedit a fi o lectură hrănitoare, care te poate îmbogăți.

Dar în ce constă arta subtilă a nepăsării?

De fapt nu este vorba despre a nu-ți păsa, ci despre a fi foarte selectiv cu lucrurile de care îți pasă și a-ți canaliza energia spre lucrurile care contează cu adevărat. Mark Manson subliniază foarte multe aspecte importante legate de comportamentele noastre și de funcționarea creierului uman.

Cartea lui Mark Manson este una cu adevărat motivațională, ca și conținut și mesaj, chiar dacă stilul și modul de adresare, marcate de sarcasm și (auto)ironie, nu sunt deloc obișnuite. Dar, odată ce am trecut de iritarea inițială pe care mi-a cauzat-o acest lucru, cartea mi s-a părut pertinentă și utilă.

Una dintre ideile care pentru mine are mult sens este aceea că, indiferent ce ni se întâmplă, noi suntem responsabili pentru viața noastră și pentru deciziile pe care le luăm. Nu este vina noastră de multe ori când suntem puși în situații neplăcute, dar e responsabilitate noastră cum vom reacționa. Ne vom enerva? Vom cădea prada mentalității de victimă și vom renunța dând vina pe factorii exteriori? Ne vom re-monta și, cu mai multă ambiție, vom încerca din nou? În mâinile noastre se afla alegerea.

Cartea este plină de exemple cu oamenii faimoși care au avut parte de experiențe diverse: fie au fost concediați chiar atunci când se pregăteau pentru succes, fie au avut parte de eșecuri. Aceștia ne inspiră și ne servesc drept exemplu prin acțiunile lor. Unii au reușit în alt mod să obțină ce-și doreau, dar au fost fericiți? Unii da, alții nu – mai ales dacă și-au impus un etalon imposibil de atins. Alții au ratat nou dar nu au fost nefericiți decât pentru scurtă vreme, pentru că au reușit să se concentreze pe alt domeniu al vieții lor unde au avut cu adevărat succes – un altfel de succes care altfel ar fi fost mai greu, sau imposibil, de atins.

Viața nu este ceva ce ni se întâmplă pur și simplu, noi suntem responsabili pentru fiecare minut din ea și putem crede că suntem speciali și să avem o stimă de sine exacerbată deși nu facem nimic cu ea, sau putem să trecem la acțiune și, chiar dacă ratăm, să avem puterea să ne adunăm, să ne înțelegem lecția și să încercăm din nou – cu același lucru sau în cu totul altă direcție.

O altă idee e care autorul o promovează este una pe care și eu o agreez și pe care o practic de mult. El îl numește principiul ”fă ceva”. Atât de simplu. Fă ceva. De multe ori nu știm ce să facem, de unde să începem. Și ne punem atât de multe întrebări, avem îndoieli, ne gândim și ne răzgândim, încât uităm ce e mai important: să trecem la acțiune. În mod normal, bucla ar trebui să arate astfel Inspirație-motivație-acțiune.

Dar, cum am spus mai sus, uneori nu știm exact cum să facem ce ne dorim să facem, de unde să pornim.  Așa că sfatul lui Mak Manson este: începe de undeva. Chiar și cu un lucru care poate părea neînsemnat. Important este că am început, am pornit la drum și, chiar și cu pași mai mici, într-un final vom ajunge acolo. Vedeți voi, în viața reală, lucrurile pot sta un  pic altfel decât spune teoria. Așa și această buclă, de obicei este inversată și arată astfel: acțiune, motivație, inspirație. Avem nevoie să trecem la acțiune și, cu siguranță odată implicați, ideile vor veni pe parcurs iar planurile se vor face din mers.