Mi-a luat aproximativ două ore să o citesc, dacă nu mai puțin, pentru că este o povestire simplă dar care are darul de a te trezi la realitate și de a oferi o perspectivă nouă asupra vieții. Și, poate, tocmai aceste caracteristici au făcut-o să devină un best-seller internațional și sa fie citită chiar și la peste 20 de ani de la apariție.

Povestea este foarte simplă. Michael se întâlnește cu foștii lui colegi la reuniunea de la absolvirea liceului și le spune o istorioară cu mult tâlc, din care toată lumea are de învațat.

Într-un labirint trăiesc 2 șoareci și 2 omuleți: Mirosilă, Gonilă și domnii Hohot și Iepure. Scopul lor cel de toate zilele este să caute, și să găsească, minunatul cașcaval. Gonilă și Mirosilă sunt antrenați și ajutați de toate simțurile în această cursă, ei nu se gândesc prea mult, dar sunt neobosiți și plini de resurse.

În timp ce Hohot și Iepure descoperă o sursă de cașcaval care pare inepuizabilă și ajung să fie aroganți și să creadă că totul li se cuvinte, Mirosilă și Gonilă muncesc în fiecare zi pentru cașcavalul lor.

Dar, într-o zi, ceva se întâmplă. Rezerva de cașcaval se epuizează. Dezastru. Hohot și Iepure nu se așteptau deloc la asta. Se simt nedreptățiți, sunt furioși. “Cine mi-a luat cașcavalul?” se întreabă ei cu mânie.

În timp ce Gonilă și Mirosilă muncesc în fiecare zi, umblă prin labirint, știu toate noutățile, sunt pregătiți să se descurce în orice situație, sunt antrenați și în formă, Hohot și Iepure nu își pot reveni din șoc. Fac lucruri stupide: așteaptă ca ziua următoare cineva să pună cașcavalul la loc unde era, sapă în zidul rezervei în speranța că cineva a ascuns cașcavalul acolo.

În cele din urmă, Hohot este cel care își dă seama că trebuie să schimbe ceva. El încearcă să îl convingă și pe Iepure, dar el opune rezistență și nu mai vrea să iasă iar la căutare de cașcaval prin labirin deși, pe vremuri, obișnuia și el să facă asta. El spune lucruri ca:
– sunt prea bătrân
– afară este periculos
– dacă nu mai este nimic acolo? 
– dacă mă rătăcesc?
– dacă dau greș? 

Va sună ceva cunoscut aici?
Nu sunt oare niște lucruri pe care le spun uneori și oamenii reali atunci când le este frică să iasă din zona lor de confort?

Încet-încet, Hohot începe să își dea seama ce are de făcut și, chiar să conștientizeze greșelile pe care  le-a făcut în trecut. Chiar dacă încă nu a ajuns la cașcaval, el deprinde niște lecții foarte importante pe care le scrie pe pereții labirintului, pentru amicul său Iepure și pentru oricine mai aleargă în căutarea cașcavalului.

Mi-a plăcut foarte mult această cărticică, ea conține o paralelă foarte grăitoare și ne reamintește niște lucruri simple, dar pe care tindem să nu le mai vedem atunci când schimbările din viața noastră aduc după ele panică și frică.

Până la urmă, suntem cu toții în căutarea cașcavalului, indiferent ce formă poate lua acesta pentru noi. Că poate fi reușită materială sau spirituală, toți alergăm prin acest labirint după acel ceva care înseamnă pentru noi fericirea.

Ce mi s-a părut foarte simpatic a fost că Gonilă, Mirosilă, Iepure și Hohot sunt toți niște personaje care au corespondent în realitate și toți ne putem identifica, măcar în mare parte, cu unul dintre aceștia.

Tu ai citit până acum această carte?
Care personaj crezi că te reprezintă cel mai bine?