E o primăvară
Tăcută.
Aerul e dens,
Soarele strălucește
Dureros.

Câmpul nu știe,
E înverzit tot,
Cerul nu știe,
E îmbrăcat în albastru
Pur,
Pomilor nici lor nu le-a spus
Nimeni,
I-a lăsat gătiți
În mătăsuri sublime.

E o primavară tăcută.

Oamenii știu.
Ei și-au clădit
Fortărețe
De carton
În interior.
Ei păstrează distanța,
Privesc pe sub sprâncene
Iscoditor.

Oamenii știu.
De acum ei nu-și
Mai vorbesc.
Traversează strada
Dacă se-întâlnesc.

E o primavară tăcută.

Oamenii se feresc
Unii de alții
În timp ce mai departe
Sunt răi și absurzi,
Bârfesc și distrug,
Se feresc cu demență
De boală,
În timp ce hrănesc,
Din abundență,
Boala din ei.