Filmele lui Ralu

The white oleander (Dragoste otrăvitoare)

Vă povesteam al meu despre o carte care m-a intrigat peste măsură și pe care nu am mai putut efectiv să o mai las din mână pentru că trebuia să aflu cât mai repede ce s-a întâmplat cu micuța Astrid, mama ei criminală, poeta Ingrid Magnussen și periplul ei prin orfelinate și familii adoptive. Această carte este Leandrul Alb, de Janet Fitch.

Iar cum am aflat că există e ecranizare din 2002 (”Dragoste otrăvitoare” este titlul filmului în românește), am știut că trebuie neapărat să îl văd – mai ales că distribuția promitea mult, avându-le pe Michelle Pfeiffer și pe Renee Zellweger pe listă.

Intriga
Ingrid Magnussen este o poetă aspirantă care își crește singură fiica, pe Astrid care, la începutul poveștii, are 12 ani. Cele două sunt nedespărțite – prietene, confidente, aliate. Dar ceva se schimbă când Ingrid îl cunoaște pe Barry și se îndrăgostește.

Dar Barry nu a venit pentru a rămâne, el o va părăsi pe Ingrid curând iar aceasta, de furie, îl otrăvește. Ajunge apoi la închisoare pentru crimă iar pentru Astrid va începe o dureroasă și chinuitoare maturizare forțată. Filmul urmărește periplul său prin diverse familii adoptive, unele mai primitoare, altele nu, prin orfelinate, prin diverse cercuri de prieteni dar și relația sa, deloc sănătoasă, cu mama ei.

Impresii
Este un film bun, un film care arată realități dure, posibilități la care nici am vrea să ne gândim în mod normal. Viața așa cum o știm se poate duce naibii într-o secundă. Orice se poate întâmpla. Părinți care își abandonează copiii, părinți adoptivi care seduc copii, accidente urâte care pândesc după colț și în orice moment cineva care ar putea fi împușcat. Și printre toate astea, răsar firave prietenia, speranța, grija, chiar și iubirea – în atât de diferitele ei forme.

Nu mi-aș fi imaginat-o niciodată pe Renne Zellweger jucând rolul tinerei mame adoptive Claire, deși este cu siguranță o alegere potrivită, având în vedere personajul diafan și elegant pe care îl interpretează.

Diferențe între carte și film
Dacă aș fi văzut filmul prima dată, cu siguranță aș fi fost fascinată. Povestea este consistentă și intrigă, distribuția este foarte bună și este o peliculă care te face să-ți ții răsuflarea. Însă, chiar dacă e un film bun, povestea pălește față de carte. În carte totul este înțesat de poezie, de dramatism, chiar și de un pic de nebunie, pe care filmul le surprinde într-o măsură mai mică. Povestea lui Astrid este chiar scurtată puțin și, de exemplu, din film lipsește unul dintre personajele mele preferate care apare în carte, vecina bogată și de culoare, Olivia. Probabil că nu l-au inclus pentru că subiectul nu ar fi fost chiar politically corect, cine știe.  Mai sunt și alte diferențe, dacă aveți curiozitatea să citiți cartea și să vedeți apoi ecranizarea, le veți observa lesne, foarte multe detalii subtile în carte care îi dau profunzime, magie și consistență.

În concluzie, recomand cartea cu siguranță iar filmul poate fi văzut apoi..sau nu – în funcție de preferințe și disponibilitate.

Voi ați auzit de acest film până acum?

Author

admin@eunmicsecret.ro

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Tasologie

May 27, 2020

Nimic nu e degeaba

May 30, 2020