Haloween-ul este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe țări occidentale, ea răspândindu-se în secolul al 19-lea, prin intermediul imigranților irlandezi în Statele Unite ale Americii și este sărbătorită în fiecare an în ultima noapte a lunii octombrie. Sursa: Wikipedia

În ultimii ani, această sărbătoare s-a răspândit și în țara noastră, căpătând adepți dar și contestatari împătimiți. Personal, nu îi înțeleg pe aceștia din urmă – dar fiecare este liber să facă așa cum crede de cuviință.

Numele sărbătorii vine de la expresia All halows even, numele sărbătorii creștine a tuturor sfinților, care a și fost asociată cu Haloween în țările catolice și protestante. Este un fel de celebrare a celor care nu mai sunt printre noi.

Când eram copil, ca orice copil din anii 90 care se uita mult la Cartoon Network, știam despre Haloween din desenele animate, deși la noi nu se sărbătorea pe atunci. Și mi-aș fi dorit și eu să merg cu trick or treat și să mă costumez – mai ales partea asta mi se părea foarte interesantă.

Dar destul despre Haloween, că nu ați greșit blogul, tot despre o carte vreau să vă povestesc, una care să fie în ton cu această zi.

Și am ales fără să mă gândesc prea mult romanul deja clasic al lui Stephen King, Cimitirul animalelor, întrucât acest autor este un maestru al genului horror/thriller. 

Povestea începe când doctorul Louise Creed se mută împreună cu soția, Rachel, cei doi copii, Gage și Eileen, și motanul lor, Winston Churchill, din Chicago în Maine. Ei sunt o familie fericită și aparent perfectă, iar în acest moment de început nici nu bănuiesc ce schimbări se vor petrece în viața lor. Foarte curând vor face cunoștință cu Judson Cradall, un localnic bătrân care cunoaște toate secretele locului, chiar și pe cele mai înspăimântătoare.

El este cel care îi povestește pentru prima dată lui Louise despre locul ciudat de pe deal, numit Cimitirul de Animale. Aparent. nu este decât un loc de odihnă pentru animalele de companie, unul cunoscut de toți copiii. Dar, în această carte, chiar dacă totul pare a fi normal și neschimbat – adevărul este cu totul altul.

Când motanul familiei este lovit de mașină, Louis va începe să se lămurească singur, puțin câte puțin, de ce este locul acela deosebit.

”Moartea este un mister iar înmormântarea este un secret.”

Și chiar dacă totul pare a merge bine, toți membrii familiei adaptându-se la stilul nou de viață,  inclusiv Louis, care și-l face pe Jud prieten de nădejde, totuși acesta nu este liniștit. Multe lucruri stranii i se întâmplă, multe lucruri inexplicabile care îl fac să se întrebe constant dacă nu cumva înnebunește.

Este o carte care mie mi-a plăcut mult, în special felului în care este scrisă. Acțiunea se desfășoară lent, fără grabă, specific mediului de țară în care Louise se găsește acum, totul este descris cu multe detalii, în special gândurile personajului principal. Stările lui sunt foarte complexe, trăim și noi, cititorii, odată cu el la intensitate maximă tot ceea ce se întâmplă și stăm permanent cu sufletul la gură.

Nu vreau să dezvălui foarte mult, pentru că este o carte care, din punctul meu de vedere, merită citită, chiar dacă eu nu sunt neapărat fană a genului horror. Și, da, este o carte extrem de înfricoșătoare, cu niște scene care cu greu nu te pot impresiona. Mi-a plăcut pentru că nu este deloc o carte obișnuită, ci una care te lasă cu multe întrebări, despre viață, moarte și sens.

Voi ați citit această carte sau altceva de Stephen King? Ce impresii v-au lăsat?