Miroase a scorțișoară
Cerul albastru închis,
Și noaptea se coboară
Și stelele și-a prins.

Prin frunzele bogate
Tac palmierii plin –
Prințesele-s culcate
În perne de satin.

Prin frunze întunecate
Adie lin răcoarea
Și-n depărtări se zbate –
Și sufletul și marea.

Părul cel negru doarme
Cu răsuciri feline
Iar în iatac miroase
A struguri și smochine.

Iar tu, străin de toate,
Privești de la înălțime,
Și tot poftești dorind
Ce nu ți se cuvine.