Prima mea participare la Super-Blog
Săptămâna trecută am urcat articolul pentru ultima probă la această ediție a competiției Super-Blog. Am avut sentimente amestecate: am fost în același timp ușurată că am ajuns la final, fericită că am bifat toate probele așa cum mi-am propus, recunoscătoare că am participat și pentru toate lucrurile pe care le-am învățat.
Cu mai mult de două luni în urmă vă anunțam cu entuziasm că am decis în sfârșit să particip la cea mai importantă competiție din lumea blogging-ului : Super-Blog 2020.
Mi-a luat vreo 2 ani să îmi fac curaj dar, până la urmă, am pornit în această aventură foarte entuziasmată și cu așteptări nu foarte mari, hotărâtă să învăț cât mai mult și să nu iau lucrurile foarte în serios.
Unele obiective le-am îndeplinit, altele nu, iar orgoliul și-a băgat coada mai mult decât m-aș fi așteptat eu :)) dar nu mai mult decât ar fi fost și firesc.
Ce am înțeles în primul rând și, poate cel mai important lucru, este că o astfel de competiție te învață foarte mult, te scoate cu totul din zona de confort și, deși procesul este pe alocuri neplăcut și dureros – te ajută foarte mult să crești și să te dezvolți.
Pentru mine, cel puțin, așa a fost și sunt recunoscătoare că am avut această oportunitate și bucuroasă că mi-am făcut curaj să încerc ceva atât de nou și provocator.
Ce s-a schimbat concret
Fiindcă sunt așa de mulți participanți și toți scriem pe același subiect, am avut ocazia să văd, după fiecare probă, cum au abordat ceilalți fiecare temă dată și ce articole au scris.
Am avut foarte mult de învățat, mai ales că sunt încă la îneput în ale bloggingului și, am înțeles ce ar trebui să fac diferit și care sunt aspectele care țin de blogging la care eu mai am de lucrat (exprimare, stil, aspectul articolelor și al bloggului etc).
De exemplu, eu am tendința de a fi destul de succintă, nu prea îmi plac articolele lungi și nici cuvintele în plus. Însă, am realizat că articolele peste 1000-1500 de cuvinte sunt mai bine apreciate, atât de sponsori dar și de motoarele de căutare. Motiv pentru care, pentru prima dată, am început să-mi număr cuvintele – la propriu!
Am început să fiu mai atentă la aspectul blogului (nu avea nici măcar meniu în octombrie când am început :)) ) și consider că schimbările se văd, chiar dacă mai am multe de învățat.
Anul acesta mi-a adus trecerea de pe platforma gratuită pe domeniul propriu și încă învăț cum pot folosi toate funcționalitățile. Chiar dacă nu este perfect, având în vedere că eu sunt destul de atehnică, cred că mă descurc decent.
Unde am greșit
Super-Blog a fost o oportunitate grozavă de a mă pune față în față cu părțile mele bune dar și cu cele mai puțin bune. Chiar dacă imaginea din urmă este mai greu de privit, mă ajută enorm, privind înapoi, să înțeleg unde am greșit.
Lipsa de organizare și disciplină
Cu o durată de două luni, deadline-uri la aproape două zile și 25 de probe, pot spune că Super-Blog este o cursă care îți testează rezistența. Fiindcă pentru mine blog-ul este un hobby, deci secundar pe lângă job, copil, casă și celelalte, organizarea mi-a pus probleme și mi-am dat seama că nu am fost suficient de disciplinată.
Am avut probe pe care le-am scris în ziua deadline-ului și le-am dat submit cu puțin înainte de ora 00:00 iar pe una dintre ele chiar am urcat-o la 00:01, pentru că am adormit de la o pastilă de răceală :)) obținând astfel prima mea penalizare de -10 puncte.
Nu sunt mândră că nu am reușit să mă organizez astfel încât să am timp suficient pentru scris și documentare dar sunt mândră că am participat la toate probele, chiar dacă au fost multe momente în care mi-am dorit să renunț.
Descurajarea
Mi-a plăcut când am câștigat o probă, mi-a plăcut să-mi văd numele pe locul 1 în clasament și m-am descurajat când am primit note pe care am considerat că nu le merit. Planul meu inițial de a nu lăsa orgoliul să intervină nu a funcționat și m-am lăsat prinsă de competiție, iar acesta, până la urmă, nu este un lucru atât de rău.
Este normal să îmi pese, am ales să fiu implicată în această activitate și să îmi asum tot ceea ce presupune.
Nu este ușor și nici plăcut când părerea altora nu corespunde cu a ta sau când consideri că nu îți sunt apreciate munca și efortul. Până la urmă, o notă este o sabie cu două tăișuri. Poți evalua cât poți de obiectiv dacă există cumva un sîmbure de adevăr acolo și este ceva ce ai putea îmbunătăți dar în niciun caz nu ar trebui să lași o notă, sau mai multe, să te definească.
Cred că toți bloggerii, indiferent de nișă, experiență, pregătire sau nivel profesional împărtășesc cel puțin un lucru: pasiunea pentru cuvinte. Iar asta, este ceva ce nu poate fi nici definit, nici luat, nici contestat.
Prinsă între ”nu mai fac niciodată” și ”abia aștept Super-Blogul de Primăvară”
Descurajată după o probă la care am obținut o notă mai mică, le-am spus tuturor că e prima și ultima dată când particip la Super-Blog și chiar că îi rog să îmi dea una după ceafă dacă mă mai gândesc să mă înscriu iar :))
Doar că…proba respectivă a trecut, am lăsat-o în urmă, au urmat note mai mari, furia s-a dispersat iar eu am redevenit omul pozitiv care sunt.
Mi-am dat seama că, dacă ar fi să particip iar și să o iau de la început, ar fi câteva lucruri pe care le-aș face mai bine. Aș scrie mai mult ca într-o poveste, mi-aș rezerva mai mult timp pentru documentare, mi-aș urca articolele măcar cu o zi înainte în platformă și o sumedenie de astfel de lucruri de care habar-n-aveam în octombrie când am început.
Având în vedere tot ce am enumerat mai sus, toată experiența și toate lucrurile de care m-am lovit pentru a învăța multe lecții, cred că ar fi păcat ca aceasta să fi fost singura mea participare la cea mai importantă competiței din blogosferă.
Ce îmi doresc să păstrez după concurs
Obiceiul de a scrie des și constant – asta este ceva care mi-a lipsit cu siguranță până acum și sper să reușesc să public articole pe blog la fel de des pe cât am făcut-o în timpul concursului.
Toate deadline-urile m-au făcut mai disciplinată, mai atentă la detalii (pentru că una este un articol pe care îl scrii fără nicio miză și alta când știi că îl scrii pentru un sponsor) și mai conștientă de impactul pe care îl au cuvintele mele.
Cam asta ar fi, în ceva mai mult de 1100 de cuvinte, prima mea experiență la Super-Blog.
Tu ai participat până acum la această competiție? Ai vrea să (mai) participi?
Comments
M-am inscris intr-un an am rezistat vreo 4 probe…mi se pare prea obositor.
Asa este, ai dreptate. Este obositor si te solicita foarte mult. Poate o sa participi alta data. Mult succes in tot ce faci.
Felicitări Raluca pentru ambiția de a duce la capăt concursul, de a scrie sincer, autentic și pentru lecțiile enunțate. De acord cu tine, constanța de a scrie sper sa ne definească mai des după acest concurs.
Ferlicitari Oana pentru binemeritatul loc 1! Iti multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase. Asa este, am avut de invatat cu totii din aceasta experienta si stiu ca in urma ei am devenit mai buni. Te imbratisez.