Crăciunul vine întotdeauna prea devreme.
Ajunul te găsește mereu nepregătit,
Mâncărurile nu sunt toate făcute
Iar bradul golaș se uită uimit.

Colindătorii sună prea des la ușă
Din cântece toate cuvintele au uitat.
Cadourile nu-s toate împachetate
Și încă nu miroase-a cozonac.

Casele toate ne sclipesc în lumină
Orașele sunt acum împodobite.
Crăciunul vine întotdeauna prea devreme,
Iar sufletele ne rămân ciobite.

Cântăm despre lumină și speranță
Ne adunăm și ne zâmbim o dată într-un an.
În noi miroase a lumânare stinsă,
Tristețea ne apasă ca un glob pe ram.

Nu-i timp în noi lumină să mai punem
Nu-i timp în noi să facem mai curat.
Crăciunul vine întotdeauna prea devreme,
Fără să-i aflăm sensul adevărat.