Mi-am dorit foarte mult această carte, am tot pus-o în coș la cumpărăturile mele de cărți, apoi am scos-o în favoarea altor lecturi și, chiar atunci când nu mă mai gândeam, am câștigat-o la un concurs. Fericire maximă când au anunțat câștigătorul și mi-am auzit numele.

Aș vrea să spun că mi-a plăcut foarte mult această carte. Este scrisă într-un stil simplu și direct, este emoționantă și emoțională pe alocuri – chiar mi se pare că țintește inima cititorului.

Am citit-o foarte repede, în doar câteva zile, mai ales pentru că am re-început serviciul și merg foarte mult cu mijloacele de transport – iar acest timp este, ce bucurie, dedicat exclusiv cititului.

Povestea ei, a lui Michelle Obama, începe, firesc, cu începutul. Cu o fetiță mică și de culoare care locuiește în Chicago, prin anii 70, într-o familie modestă, dar care pune mare preț pe valori ca încredere, independență și educație. Viața sa este descrisă ca fiind una fericită, având părinți iubitori și implicați, legături frumoase cu rudele, fratele și prietenii apropiați. Totuși, ea vorbește și despre rasism, segregare, discriminare și alte pericole care pândesc la fiecare colț în cartierul South West din Chicago.

Pe măsură ce paginile se întorc cu repeziciune (da, sunt vreo 600 dar nu vă descurajați, totul se citește foarte repede și da, are și poze – multe poze) o urmărim pe micuța Michelle  pe măsură ce înaintează în vârstă, schimbă școli, se confruntă cu diverse probleme și învață tot mai multe despre viață, despre oameni și despre America. 

Asistăm la bucuria întregii familii atunci când Michelle intră la Princeton, la colegiu, la fel ca fratele ei, Craig, iar mai apoi când aceasta intră la Harvard pentru a urma Dreptul. O urmărim într-o mare corporație din Chicago, ca tânără avocată de succes, care trebuie să ia în grijă un alt student de la Harvard, despre care se spune că este o tânără speranță, dar care ei i se pare cam exotic. Pe deasupra acesta mai are și un nume ciudat: Barack Hussein Obama. 
Este relatată în carte povestea lor de iubire, cu suișuri și coborâșuri, cu momente de cumpănă care parcă nici nu par verosimile privind fotografiile cu fostul cuplu prezidențial. Michelle Obama mi se pare un exemplu din acest punct de vedere, ea a știut exact când să se retragă și să îi acorde soțului său libertate și spațiu și când să se implice total, ajutându-l din toate puterile. În special, pentru că a gestionat cu atât de multă înțelepciune diferențele de personalitate dintre ei doi, care pentru alții ar fi putut fi de nedepășit.   

Mi s-a spus de către cineva că aceasta este o carte de can-can și, acum că am finalizat lectura, nu am cum să fiu de acord. Cartea nu mi se pare de can-can, mi se pare o dezvăluire sinceră, intimă. Vedem adevărul din spatele strălucirii de a fi Prima Doamnă a Statelor Unite ale Americii. Și anume că în spatele tuturor realizărilor extraordinare stau multe, enorm de multe, ore de muncă, de planificare, echipe întregi, stau renunțări, căderi și ridicări, momente de îndoială dar și momente de izbândă care fac ca toate sacrificiile să merite. 

Vedem cum Michelle Obama, după 12 ani de căsătorie, începe să înțeleagă cu totul altfel sintagma ”Doamna Obama” din momentul în care Barack Obama devine senator și intră, împreună cu familia sa, în vizorul publicului. Ne dezvăluie cum celebritatea a luat-o prin surprindere, cum toată viața i s-a schimbat radical și a trebuit să se obișnuiască să fie permanent urmărită și analizată. Ea subliniază de multe ori în carte că, în ciuda recepțiilor luxoase, a condițiilor de la Casa Albă, în ciuda noilor prietenii și cunoștințe celebre pe care i-a dobândit în acest rol, ea rămâne încă o fată din South Side, dintr-o familie modestă. Ea s-a folosit de acest statut pentru a vorbi și pentru a ajuta persoanele aflate într-o situație vulnerabilă accentuând faptul că și a fost cândva astfel și că și ceilalți pot deveni într-o zi ca ea. 

Asta m-a și impresionat foarte mult la ea, pentru că poate nu era așa de evident pentru mine din știri și din aparițiile sale: imensa ei dorință de a face o schimbare, implicarea ei extraordinară. Din exterior, poate părea că viața i-a oferit tot ce avea mai bun cu ușurință. Rolul de mamă, soție, femeie de carieră și Prima Doamnă a Statelor Unite ale Americii. Dar ea ne dezvăluie cu foarte multă simplitate toate piedicile pe care le-a întâlnit, provocările pe care le-a avut de rezolvat în fiecare etapă, dând dovadă, din punctul meu de vedere, de o înțelepciune ieșită din comun. 

În concluzie, eu recomand această carte, mi-a plăcut foarte mult, m-a impresionat și, uneori, mi-a umplut ochii de lacrimi. O consider pe Michelle Obama un exemplu și o poveste vie – un model ca femeie. De foarte multe ori citind, am rămas plăcut impresionată de cât de mult este de învățat de la ea din punct de vedere al determinării, al organizării și inteligenței.

Tu ai citit ”Povestea Mea”? Cum ți s-a părut?
A  fost vreo altă autobiografie care să te fi impresionat?