Auzisem deja de ceva vreme de cartea Deliei Owens, ”Acolo unde cântă racii” și m-am bucurat când prietena mea s-a oferit să mi-o împrumute. Cu toate astea, nu știam la ce să mă aștept.

Povestea mi s-a părut de la început tare, tare tristă. Personajul principal, Kya, are doar 5 ani când ceva îngrozitor i se întâmplă. Ea trăiește în Carolina de Nord, în anii ’50, într-o mlaștină, în condiții precare și la marginea societății, împreună cu tatăl ei alcoolic, mama, două surori și doi frați. Într-o bună zi, Kya o vede pe mama ei plecând pe cărare încălțată cu pantofii buni și cu o valiză în mână.

Zilele trec și Kya așteaptă ca mama să se întoarcă, dar asta nu se întâmplă. Surorile și frații ei încep să dispară pe rând iar ea se vede rămasă singură cu tatăl ei abuziv și fratele Jodie, de care este cea mai apropiată. Într-un final, sătul de viața grea, Jodie pleacă și el, deși este doar cu doi ani mai mare decât Kya.

Astfel, Kya se trezește rămasă singură și trăind plină de spaimă, pândind și ferindu-se de prezența tăticului în casă. Mlaștina, plaja și pescărușii îi devin refugiu și cei mai buni prieteni.

Anii trec iar Kya nu va merge la școală decât o singură zi în viața ei, care va fi plină de umilință și batjocură. În rarele momente în care tăticul este treaz și bine-voitor, fetița va beneficia de compania și învățăturile lui, chiar dacă pentru foarte scurt timp.

Între timp, fetița își dă seama că poate face bănuți din pescuit midii și pești, așa că începe să vândă prada la prăvălia lui Săltărețu, un bărbat de culoare care, împreună cu soția sa, Mabel, o va ajuta enorm pe fetiță.

Când tăticul dispare și el, fără să afle ce s-a întâmplat, fetița rămâne cu adevărat pe cont propriu. Ea trebuie să facă rost de bani, să întrețină casa și să se ferească de protecția socială care o va duce, fără doar și poate, într-un orfelinat.

Kya devine adolescentă și poveștile despre ea prind amploare în micuțul orășel. Localnicii ajung să o numească doar ”Fata mlaștinii” fără să știe nimic despre ea, despre izolarea ei, despre cât de greu își duce traiul și fără să îi arate niciun fel de ajutor sau compasiune.

În acest mediu care pare cu totul ostil, Kya își face totuși un prieten, pe Tate. Acesta îi va împărtăși cunoștințele sale în domeniul biologie, o va învățata să citească și îi va încuraja pasiunea pentru vietățile mlaștinii.

Mi-a plăcut foarte mult că povestea este construită pe două planuri, unul este povestea Kyei din momentul în care a fost abandonată iar celălalt se petrece ani mulți mai încolo, în 1969, când în mlaștină este găsit un cadavru iar suspiciunea de crimă plutește asupra lui. Ce legătură este între cele două? Lectura le împletește așa de frumos și le aduce până în punctul în care ele se unesc și devin o singură istorisire.

Vor fi Tate și Kya altceva decât buni prieteni?
Ce se va întâmpla cu viața fetei odată ajunsă la maturitate?
Se va integra ea în societatea care a respins-o sau va rămâne izolată până la final?
Își va revedea Kya frații și surorile?
Se vor întoarce tăticul și mămica acasă?
Cine a comis crima din mlaștină și de ce?

Mi-a plăcut foarte mult această carte, este foarte frumos scrisă, este neașteptată, este presărată cu poezie, cu imagini minunate, peisaje și vietăți captivante. Accentul sudic este nelipsit și l-am ”auzit” pe tot parcursul lecturii, mi-a amintit un pic de ”Pe aripile vântului” din punctul acesta de vedere. Deși începutul mi s-a părut greoi, de la un punct în colo paginile au zburat cu mai multă repeziciune. Va intra cu siguranță în categoria cărților mele preferate din toate timpurile, mi-a plăcut mult că autoarea lasă mult loc imaginației și interpretării, astfel că încă mă gândesc la unele aspecte deși am terminat-o de câteva zile deja.

Am înțeles că urmează să fie ecranizat acest roman și cu siguranță voi vrea să văd și filmul.

Tu ai citit ”Acolo unde cântă racii”?