”Necunoscuta de la Wildfell Hall”, scrisă de Anna Brönte, mi-a picat în mână din întâmplare dar nu mi-a luat mult să îmi amintesc de ce îmi place așa de mult literatura clasică engleză în general, și stilul surorilor Brönte în special.

Vă spun, cartea aceasta a fost o adevărată cură de detoxificare pentru mine, o gură de aer proaspăt binemeritată – de care nici nu știam că am atâta nevoie.

În acest roman nu vom găsi mașini, telefoane, rețele sociale, dar vom găsi pajiști, peisaje superbe, păduri, căluți, sentimente intense și valori morale de care astăzi nu mai ținem cont.

Povestea începe în 1827 atunci când, în comitatul X, liniștea este tulburată de apariția unei necunoscute care se stabilește într-un conac până atunci părăsit. Ea pare a fi văduvă și are un băiețel, dar nu pare a avea nicio dorință de a se integra în comunitate sau de a-și face noi prieteni. Ea preferă izolarea iar asta dă naștere la nenumărate zvonuri printre sătenii curioși.

Aflăm toată această poveste prin prisma scrisorilor lui Gilbert Markham, pe care acesta le scrie către prietenul său, explicându-i  foarte detaliat toate întâmplările din viața sa. Chiar dacă, neoficial, Gilbert are o iubită, pe Eliza Millward, fata preotului, el este intrigat de această femeie necunoscută, frumoasă și, în opinia sa, matură. 

Deși dna Graham, căci necunoscuta are un nume (dar oare este acesta numele ei adevărat?) face tot posibilul pentru a-l ține pe Gilbert la distanță, acesta va reuși să se apropie de ea și să îi devină chiar prieten. Dar va reuși el cu adevărat să afle cine este necunoscuta de la Wildfell Hall?

Cine este cu adevărat această femeie misterioasă?
Ce trecut și ce secrete ascunde?
Cum va reacționa comunitatea cea plină de decență și bună-cuviință când va afla adevărul despre ea? 
Ce relație are ea cu proprietarul conacului, Lawrance, care a fost atât de mărinimos încât să le permită șederea acolo ei, băiețelului Arthur și slujitoarei lor credincioase, Rachel?
Vor fi ea și Gilbert mai mult decât prieteni? 

A doua partea a poveștii, în cea mai mare parte, o vom afla prin intermediul jurnalului doamnei Graham. Acolo ni se va destăinui în legătură cu viața ei de dinainte, cu încercările prin care a trecut și cu trecutul de care încearcă să se tot ascundă.

Dar cum este dna Graham? La prima vedere, este o doamnă educată, cu principii morale solide. Ea face ce puține femei fac în acea perioadă, se întreține singură vânzând tablouri pictate de mâna ei și își îngrijește cu multă dedicare copilul, într-un timp în care copiii erau mai degrabă încredințați cu totul bonelor și guvernantelor.

Mi s-a părut, fără îndoială, o carte actuală, doamna Graham însăși este un personaj destul de modern, ea are curaj să facă ceva ce puține femei ar fi fost în stare în acele timpuri, când educația femeii stăruia atât de mult pe a fi supusă și plăcută bărbatului.

Mi-a plăcut foarte mult acest roman, este unul captivant, scris simplu, curat și curgător, plin de momente de suspans, plin de scene frumoase – l-am citit cu sufletul la gură, foarte curioasă să depăn toată povestea, să aflu adevărul și tot ce s-a întâmplat. Este o carte care are de toate: iubire, trădare, mister și multe secrete care se dezvălui treptat.

Mi-a plăcut să-mi închipui recepțiile cu oaspeți eleganți, conversațiile spumoase, manierele elegante, conacele somptuoase, peisajele pitorești, întorsăturile de situație și toată viața personajelor, așa cum era ea în secolul al 19 lea.

Mi-a făcut cumva poftă să recitesc alte romane ale surorilor Brönte: Jane Eyre, Shirley, Villete și cred că voi reveni în curând cu o postare separată despre ele.

Tu ai citit această carte până acum?