O carte-bijuterie pe care nu am iubit-o de la început, dar de care m-am îndrăgostit iremediabil, până la urmă.

Și daca titlul sau coperta cărții v-au făcut să vă gândiți la celebrul Gustav Klimt și la și mai celebrul său tablou, “Sărutul”, aflați că nu vă înșelați deloc.

Acest roman de ficțiune o are în centrul acțiunii pe Emilie Flöge, modelul care a pozat pentru tabloul “Sărutul” și, bineînțeles, pe pictorul austriac Gustav Klimt.

Cartea începe cu perioada celui de-al doilea război mondial, când Emilie Flöge se vede nevoită să părăsească Viena împreună cu nepoata ei, Helene, în cea mai mare grabă. La acest moment nu ni se explică de ce sau cum s-a ajuns aici, și de aceea primele capitole le-am parcurs cu greu. Mă atrăgea destul de puțin acțiunea. Dar pe măsură ce firul poveștii a început să se desfășoare, am devenit captiva acesteia.

În paralel cu întâmplările din 1944, ne întoarcem la sfârșitul secolului al 19-lea, în Viena Imperială, unde Emilie Flöge, în vârstă de 12 ani, trăiește cu familia sa: tatăl proprietar de fabrică, mama casnică și cele două surori, Pauline și Helene. În această perioadă, fetița îl cunoaște pe Gustav Klimt, un artist tânăr și promițător. Prietenia lor de o viață va începe chiar în apartamentul familiei, când tatăl fetelor îl va angaja pe Klimt să le facă portretele.

Klimt îl convinge pe dl. Flöge că Emilie are nevoie de lecții de desen și astfel cei doi vor începe să se vadă mai des. Pe nesimțite, timpul trece cu repeziciune, iar Emilie devine din fetiță, adolescentă și apoi femeie. Vizitele la atelier și întâlnirile cu Gustav vor fi parte integrantă din viața sa, nedorindu-și să fie altfel.

Mi-a plăcut foarte mult această carte, am iubit imaginile din Viena de secol 19 si început de secol 20 pe care aceasta le evocă: rigoarea socială, viața artistică, pulsul orașului, balurile, personajele pitorești, intrigile, relațiile interumane, secretele.

Aceasta este și nu este o poveste de dragoste, în niciun caz una obișnuită. Parcurgem alături de Emilie multe momente și etape din viața sa iar toate sunt prezentate prin prima legăturii sale cu Gustav.

Un alt lucru care mi-a plăcut a fost că am aflat povești și amănunte despre viața și opera pictorului, iar toate aceste descrieri detaliate m-au făcut curioasă să caut și să privesc mai multe dintre picturile sale. Unul dintre ele este acesta, “Portretul Adelei Bloch-Bauer”, despre care se vorbește mult în carte și are multă importanță în poveste.

Iar la final vreau să va las imaginea unei alte picturi care mie mi-a plăcut mult, “Cele trei vârste ale femeii”, și să vă întreb:

Voi ati citi(t) Sărutul pictat?