Leandrul alb
”Leandrul Alb” de Janet Fitch, este o carte tulburatoare pentru care nu m-a pregătit nimic. Ea începe frumos și lin cu descrieri poetice ale peisajelor deluroase din ținutul arid al Califoniei, având în centru relația dintre poeta Ingrid Magnussen și fiica ei de doisprezece ani, Astrid.
Cele două sunt nedespărțite, au fost împreună peste tot, Astrid fiind prietena, confidenta și tovarășa de aventuri a mamei sale, mai mult decât copilul ei.
Dar, dintr-o dată, ceva se schimbă. În viața lui Ingrid apare un bărbat pe care aceasta inițial îl va respinge, ca apoi să se îndrăgostească fără speranță. Lui Astrid începe să îi placă ideea de a exista un bărbat în viața lor și o figură paternă, ea deja își imaginează viața lor minunată de familie.
Totuși, basmul nu durează mult. Barry o părăsește pe Ingrid iar aceasta nu își mai revine. Ea se confruntă cu o multitudine de stări. Depresie, abandon, rușine și dorință de răzbunare. Aceasta din urmă va fi și cea care va triumfa.
Ingrid începe o adevărată vânătoare a lui Larry. Îi distruge munca, îi devastează casa, ca într-un final să îl otrăvească – acțiune care o va trimite la închisoare pentru o perioadă nedeterminată. Iar astfel, va începe periplul lui Astrid prin multiple familii adoptive și maturizarea ei forțată.
Mi-a plăcut mult această carte, începutul a fost lin și curgător ca apoi să nu o mai pot lăsa din mână – pur și simplu trebuia să știu ce se va întâmpla cu Astrid mai departe. Povestea explorează relația dintre mamă și fiică și numeroasele ei profunzimi dar și numeroasele nereguli din sistemul social american, totul pe fundalul maturizării forțate a lui Astrid și a numeroaselor încercări prin care trece.
Aceasta nu este o carte ușoară și, de multe ori, nu este o carte frumoasă – deși este înțesată de poezie. Povestea descrie lucruri grave, tulburătoare dar care, în acele situații, sunt cumva de înțeles.
Își va găsi Astrid o familie adoptivă la care va rămâne?
Sau va fi mama ei eliberată și viața își va relua cursul normal?
Va reuși Astrid să o ierte pe Ingrid?
Își va găsi fata menirea și drumul în viață sau va fi bântuită pentru totdeauna de dramele prin care a trecut?
Va reuși să se desprindă de mama sa labilă psihic sau îi va căuta protecția iar și iar?
Toate răspunsurile se află în acest roman – unul dintre cele mai intese pe care le-am citit în ultima vreme.
Am aflat ulterior că există și un film realizat după această carte în 2002, ”The white oleander” (Dragoste otrăvitoare – a fost tradus el în română). Deocamdată am vizionat doar puțin din el și, deși are o distribuție foarte bună, nu prea mi-o imaginam pe Michelle Pfeiffer în rolul nordicei Ingrid Magnussen. Prima impresie este că nu se ridică totuși la înălțimea cărții și că prea multe lucruri sunt omise. Promit să îl vizionez în curând și să vă povestesc totul despre el.
Pe voi ce carte v-a impresionat în ultima vreme?
Comments
Your articles are extremely helpful to me. Please provide more information!