Ține-mă în fața ta,
Pe vârfurile tale,
Cuprinde-mi talia în mâini,
Mă lasă să cad moale.
Mi-ascund privirea sub
Buclelele-mi roșcate,
Buzele tale mici
Mă caută însetate.

Ține-mă în fața ta,
Pe vârfurile tale,
În corsetul negru
Mă deșiri fir cu fir,
De parcă aș fi făcută
Din siruri lungi de dale,
Ce duc spre locul ăla
Necunoscut și moale.

Eu stau în fața ta
Cu totul dezbrăcată
De frică și rușine,
Doar moale și doar caldă.
Iar ochii tăi deschiși
Mă dansează toată
Cu sufletul în palme
Cum nu e niciodată.

Mâinile tale-s pași tăcuți
Pe drumuri neumblate,
Pe trupu-mi părăsit în
Nopți întunecate.
Ele află ce nu știam
Că încă mai există,
Făcându-mă din nou
Și veselă și tristă.

Ține-mă în fața ta
Pe vârfurile tale
Când ceasul scurge prost
Minutele prea goale.
Știi, trebuie să plec
Când ziua e sfârșită,
Dar eu mă voi întoarce
Unde mă simt iubită.