Toate drumurile duc acasă. Dar mai întâi trec pe la Vindem-Ieftin.ro
Duceam o viață liniștită până mai acum ceva vreme și eu și familia mea. Nu ne lipsea nimic, nu ne doream altceva în plus. Cel puțin, nu eu. Mie-mi priau tihna, apartamentul nostru confortabil de 3 camere, dezordinea și haosul care, de când stăm cu toții pe acasă așa de mult timp, fiecare cu treaba și laptopul lui, a devenit parte din rutină. Plimbările de seară, gustările tot mai dese de peste zi – toate momentele frumoase și familiare mă linișteau.
– Nu mai vreau să stăm la bloc, a zis mama într-o seară, în timp ce eram cu toții strânși în living, iar eu am ciulit urechile atent. Ne-am chinuit destul, a continuat ea. Vreau mai multe camere și o curte mare, în care să-mi plantez răsaduri, unde să punem leagăne pentru copii și să ne bem cafeaua dimineața împreună.
– Și mie mi-ar plăcea o casă adevărată, la curte, a admis tata. Ar trebui să avem loc suficient și pentru un garaj și un banc de lucru. Dar o casă la curte, gata construită, costă mult.
– Poate dacă o construim singuri? s-a auzit vocea fratelui meu mai mic care deja construia pe jos o fortăreață din cuburi și avea pe cap casca portocalie, de inginer. E tare pasionat de construcții el.
– De fapt asta nu este o idee prea rea, s-a auzit tata spunând din nou.
– Cum vom construi noi o casă singuri? a spus sora mea mai mare ridicând o sprânceană. Nu ne trebuie o grămadă de materiale pentru asta?
– Ba da, este corect, a spus tata. Dar va fi mai ieftin și mai avantajos dacă le vom achiziționa online.
– Online? a întrebat mama sceptică. Putem avea încredere în așa ceva?
– Da, a răspuns tata. De fapt, un coleg de-a meu și-a renovat de curând casa în totalitate și și-a procurat totul de la Vindem-Ieftin.ro. Sunt foarte serioși și profesioniști. Putem lua absolut toate materialele din același loc, prețul este mai mic astfel și se ocupă ei de livrare. Nu trebuie să ne batem capul alergând peste tot după cele necesare și nici nu trebuie să ne învoim de la muncă.
– Cred că trebuie să așteptăm o groază pentru a fi livrate toate, a obiectat mama.
– Ba chiar deloc, a contrazis-o tata, așa cum nu prea îi stă în fire. Au o varietate foarte mare de produse , produsele sunt de calitate, atât de la producători din România cât și din străinătate, iar livrarea se face direct la adresa menționată, în doar 5-7 zile lucrătoare.
– La cât de multe vom avea de cumpărat de la ei, ar trebui să ne facă o reducere.
– Sigur, în funcție de cantitate, oferta lor este negociabilă. În plus, au un Grup privat VIP, unde clienții primesc instant informații și oferte personalizate, de la consultanți cu experiență în domeniu, dacă au minimum 5 produse diferite sau daca au mai cumparat de la ei în trecut.
– Dar te-ai documentat serios despre ei! observă mama cu oarecare admirație.
– De fapt, mă gândesc de o vreme să facem o schimbare, spune tata zâmbind pe sub mustață.
Așa, deci. Plănuiau asta de multă vreme iar eu, ca de obicei, aflam ultimul.
După asta, ceva s-a schimbat. Au început discuții secretoase pe tonuri din ce în ce mai scăzute. Deveneam eu paranoic sau ei chiar nu voiau să aud ce vorbesc? Apoi, au început să se tot uite în telefoane și uneori chiar pe laptop, strânși cu toții în jurul lui, discutând, propunând, respingând tot felul de idei. Ceva despre cum că suntem prea mulți și spațiul a devenit insuficient.
Din zbor reușeam să prind cuvinte cărora nu le pricepeam rostul. Cum de se ajunsese să se vorbească la noi în casă despre beton la cifă, lemn compozit WPC, gard din șipcă metalica și vată bazaltică?!
Familia mea voia deci să construiască o casă de la 0. Adevărul este, că nu ne-ar fi stricat mai mult spațiu. Mi-ar plăcea și mie să nu ne mai ciocnim unii de alții pe holuri când ne jucăm și să am camera mea, ca să nu mai cerșesc spațiu ba în patul părinților, ba în cel al frățiorilor mei.
Mi-am dat seama încă de când au început să fie interesați de materiale de constructii online și să vorbească foarte mult cu cineva de la Vindem-Ieftin.ro. Mai exact un….un…cum îi ziceau ei? A, da! Un consultant! Un consultant care le explică pas cu pas ce să facă, cum să facă și ce să aleagă – deci de la ăsta veneau toate ideile!
– Acoperișul este cel mai important, a spus tata. Iar consultantul mi-a spus că țigla metalică Bilka este cea mai potrivită.
– Pentru interior, neapărat aș vrea să alegem vopsea lavabilă Savana, își dă mama cu părerea.
– Așa vom face, râde tata. Dar până la interior mai avem foarte mult.
– Tata, spune sora mea mai mare serioasă, te rog să nu uiți de curte. Vreau neapărat o curte mare cu pavaj și gazon – cum vezi în filme. Vreau să îmi invit toți prietenii în weekend, să stăm afară și să ne bronzăm.
Și lucrurile nu s-au oprit aici. Ceva foarte straniu se întâmpla. Deodată, forfota s-a intensificat. Apoi, ei au lipsit tot mai multe ore în foarte multe zile lăsându-mă singur-singurel și nedumerit. În final, s-a lăsat liniștea de dinaintea furtunii iar eu eram de-a dreptul deznădăjduit. Atâția ani fericiți împreună ca deodată să nu mă mai implice în treburile de familie?
În următoarele zile, parcă ne pregăteam de naufragiu. Toată lumea își strângea cu fervoare lucrurile și turnulețe de cutii mari și mici începură a se înălța peste tot prin casă. Mă tot învârteam în jurul lor, i-am tot întrebat: Ce se întâmplă, unde mergem? dar nimeni nu mă băga în seamă. Cel mai mult aș fi vrut să îi întreb dacă mă vor lua cu ei, dar chiar îmi era foarte frică să o fac de teamă să nu primesc răspunsul de care mă temeam cel mai mult.
Până la urmă, ziua fatală a venit. În fața casei a parcat un camion mare și cu toții și-au cărat, rând pe rând, toate lucrurile acolo. Eu eram panicat și tot strigam: Cutiile mele, unde sunt cutiile mele? Dar nimeni nu era atent la mine. Așa că m-am ghemuit într-un colț, supărat și obosit. Asta e; lăsați-mă aici.
Apartamentul s-a golit într-un final și am auzit ușa închizându-se pentru ultima dată. Intuiția mea nu mă înșelase. Ei plecau și eu rămâneam. Mai trist de atât nu mai fusesem niciodată în viața mea.
Dar apoi, ușa s-a deschis iarăși. Ei haide, scumpule, te mai așteptăm mult? am auzit eu vocea caldă a mamei. Haide, repejor, la mașină! mi-a repetat ea. Am fugit repede-repede, cât de repede am putut și m-am urcat în mașină pe locul meu preferat: cel de lângă fereastră. Abia atunci am realizat ce se întâmpla și toate lucrurile auzite în ultimele luni mi se arătau într-o lumină nouă.
Ne mutam. Ne mutam cu toții, într-o casă adevărată, cu mai multe camere și o curte numai bună de alergat cât era ziua de lungă.
Când mașina s-a oprit mi-am dat seama că nu era un vis ci totul se întâmpla aievea. Casa cea mare cu mult spațiu și multă curte din imaginația mea era, cum ar spune puștii, pe bune.
– Ei, îți place? m-a întrebat tata privindu-mă cu seriozitate.
Eram mut de uimire. Nu-mi venea să cred. Nu aveam cuvinte.
– Ei bine, scumpule, asta e, am auzit iar vocea blândă a mamei. Am ajuns acasă.
Acasă. Acasă. Ce cuvânt simplu și dulce. În sfârșit, după atâtea luni de neliniște, siguranța și iubirea aveau să se instaleze iarăși. Ce înseamnă pentru mine acasă? Pe lângă oamenii mei, gustări, plimbări și multă iubăceală, pentru mine acasă este locul în care ne strângem toți și suntem în siguranță.
Mai ales că acum acest ”acasă” are o curte mare, spațiu berechet în interior, holuri mari, scări de urcat și coborât (și urcat și coborât) și loc pentru toate jucăriile mele – nu am fost niciodată mai fericit.
Nu știu eu exact cum este asta cu materialele de construcții sau despre cum se construiește o casă de la 0 – că nu ne-au învățat asta la școala de labradori.
Dar e limpede că cei de la Vindem-Ieftin.ro au făcut o adevărată magie. Eu și oamenii mei nu am fost nicicând mai împliniți și nici nu ne-am mai simțit într-un alt loc vreodată, mai ”acasă” de atât.
Semnat: Bruno, labradorul iubăreț
Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2021.
Comments