
Invitatul surpriză în căsuța noastră la masa de Paști. Povești, rețete și electrocasnice Franke.
Sunt emoționată și am pe șorțul, care de dimineață era alb, pete de suc de roșii. Pregătirile sunt în toi dar eu simt deja că intru în criză de timp. Astăzi este o zi cu adevărat specială. Nu doar că este prima zi de Paști (doar a mai fost Paște și anul trecut și la fel în fiecare an, desigur) dar de data asta așteptăm un invitat foarte foarte special. Mai exact, o vedetă de la Hollywood. Cum?! vă veți întreba voi și pe bună dreptate.
Ce să caute pe la noi, în mica noastră căsuță din județul Ilfov, un star Hollywwod și încă în zi de sărbătoare? Sincer, nu știu exact cum s-a întâmplat dar, soțul meu a tras el cumva niște sfori și a reușit să-și invite idolul din copilărie, să guste alături de noi rețete traditionale de Paște. Sună incredibil? Absolut! Dar știți ce este și mai incredibil?
Că omul, actor american și fost politician, cu o carieră ce se întinde pe mai multe decenii, a…acceptat. Ce-a făcut? A acceptat să vină în România, să ia prânzul cu noi. Ca și când nu era destul de greu oricum să mă hotărăsc ce voi pregăti, acum reteta pentru masa de Paste a devenit principalul subiect de discuție și dezbatere între mine și soțul meu.
Asul din mânecă – electrocasnicele Franke
Ca să vă spun totuși adevărul, complet nepregătiți pentru așa o vizită nu eram, probabil de asta s-a și simțit jumătatea mea mai bună suficient de confortabil și curajos încât să invite o vedetă de asemenea anvergură. Aveam un as în mânecă: anul acesta tocmai ne-am renovat bucătăria și ne este mai mare drag de ea, cum arată acum, nouă, curată, strălucitoare și dotată cu electrocasnice Franke.
Franke România oferă soluții complete când vine vorba de gătit iar nou ne-au făcut cu ochiul noile lor colecții, Mythos, Maris și Smart, adaptate noilor cerințe ale consumatorilor, atât în privința functionalității, cât și a designului. Astfel, am ales brandul Franke ca partenerul nostru de cursă lungă, pentru a avea o bucătărie completă și complexă, mai ales acum, în această perioadă, când petrecem tot mai mult timp acasă, gătind mai mult și comandând mai rar.

Deodată, se aude soneria și eu înțepenesc. Mă uit la ceas și el se uită la mine placid – 30 de minute mai lipsesc până la ora stabilită. Să-l fi adus taxiul mai devreme de la aeroport? Mă uit cu groază în cuptor – friptura nu e gata. Legumele sunt împrăștiate peste tot în diverse stadii de curățare – nici măcar salata nu este gata. Mă ia cu leșin și mă sprijin de chiuveta Franke. Nu-mi vine să cred că sunt pe punctul de a primi o celebritate și nu am nici aperitivele gata – mai bine nu mă mai opream să vă povestesc.
Îmi țin respirația și ciulesc urechile încercând să aud ce se vorbește la ușă. Ceva râsete, vorbe binevoitoare dar nici vorbă de un entuziasm ieșit din comun. În plus, vocea cristalină îmi spune că nu este tocmai musafirul așteptat, decât dacă nu cumva a venit însoțit, caz în care n-ar fi nimic grav, pentru că am gătit cât pentru un batalion știind că musafirul nostru va atrage curioșii și…invitații.
Soțul meu intră în bucătărie. Era doar vecina noastră care voia o cană de zahăr. Răsuflu ușurată și mă întorc la treabă. Încă mai am timp să fac o impresie bună.
Pentru rețeta perfectă ai nevoie de cuptorul perfect
Încă de acum două săptămâni de când am aflat marea veste, dezbatem ce este mai bine să gătim. O vreme bună nu ne-am hotărât. Eu voiam ceva mai ușor, mai ales că nu avem invitat chiar un tinerel, poate friptură de curcan, salată verde, multe crudități, legume la abur, o supă-cremă și la desert, o tartă cu fructe. Soțul meu, mai tradițional, nici nu a vrut să audă. A spus că nu există Paște fără miel, fără cozonac, fără drob, ouă vopsite și sarmale. Cu ouăle vopsite și cozonacul, a trebuit să fiu de acord. Nu aveau cum să lipsească. Friptura de miel a fost însă mereu o provocare pentru mine, așa că l-am lăsat să se ocupe singur de ea de data asta.
A preluat sarcina cu încântare – să pregătească baițul pentru miel este specialitatea lui. Îl face cu zi sau două înainte într-o tavă mare, pune vin și ulei cât să acopere pulpa și tot felul de condimente pe lângă sare și piper: coriandru, cimbirșor, oregano și câte și mai câte. Apoi, pune totul la frigider până în dimineața de Paști când va intra pentru câteva ore la cuptor. Sincer, nu știu exact cum face dar carnea iese fragedă și aromată.
Acum, ce să vă spun. Meritul nu e doar al lui pentru că avem un super cuptor Franke, din colecția Mythos. Are program special de coacere a pâinii și a produselor de patiserie (cum altfel credeați că îmi iese cozonacul perfect?), beneficiază de închidere și deschidere amortizată a ușii, este electric și are clasă energetică A+, are display LCD si butoane push /pull, 9 funcții, este Iluminat cu 2 lampi cu halogen și, când vă pregăteați să exclamați este perfect!, vă mai spun una: se curăță singur. Cum?! Simplu, are o funcție convenabilă care curăță cuptorul astfel incât la sfârșitul ciclului, rămâne doar o cenușă foarte ușor de îndepărtat.
Deci, ce am gătit până la urmă?
N-a fost ușor dar până la urmă ne-am decis: friptură de miel după rețeta secretă a soțului asezonată cu sote de ciuperci și salată, salată de bouef și ouă vopsite pentru aperitiv și cozonac pufos pentru desert. Și o oală mare de sarmale pentru rudele și prietenii care sigur-sigur vor veni neanunțați să vadă vedeta și pe noi, desigur. Cu așa meniu tradițional, ne simțim pregătiți să impresionăm pe oricine, chiar și pe celebrul….Sună la ușă!
De data asta, chiar el este! Noroc că sarmalele au terminat de bolborosit și opresc plita, friptura este rumenită, salata este gata și cozonacul este frumos foc. Îmi scot șorțul și rămân în rochia elegantă pe care o port pe dedesubt, îmi netezesc cocul, trag aer adînc în piept, afișez cel mai mare zâmbet și îmi spun curajoasă: It’s show time!
Ziua a trecut cu repeziciune și multe lucruri s-au întâmplat. Am petrecut clipe de neuitat cu musafirul nostru pe care, așa cum preconizam, toate rudele, toți prietenii și toți vecinii de pe stradă au vrut să îl vadă și să îl asculte.
Musafirul nostru este, așa cum mă așteptam, un exemplu de modestie și bun-simț, în pofida carierei impresionante pe care o în spate. Am râs împreună, am glumit, ne-am delectat cu mâncăruri tradiționale și i-am arătat ce înseamnă să petreci un Paște în România. A fost tare încântat. Ne-a povestit foarte multe.
Despre copilăria sa petrecută în Austria, despre cum a ajuns să trăiască visul american și trecerea de la culturism și modelling la o carieră în actorie, despre provocările pe care le-a întâmpinat în cariera sa politică și, desigur, a trebuit să răspundă la o mulțime de întrebări legate de filmele sale de acțiune atât de celebre din anii 80-90.
La final, ne-am luat cu toții rămas bun de la el și singura lui rugăminte a fost să-i mai dau o bucată de cozonac, să aibă pentru drum. I-am satisfăcut imediat dorința, fericită că rețeta mea a ieșit bine. V-o las și vouă aici.

Cu ochii în lacrimi, ne-am adunat toți și i-am urat drum bun. El ne-a spus încrezător:
I’ll be back, baby!
Acest articol a fost scris pentru Spring Super-Blog 2021.
Comments