Pe trupul meu ai desenat o hartă –
E mare, e vie și ciudată.
Se tot mișcă când încerci să o așezi
iar locurile se tot mută
de unde le-ai pus.

E ceva de nespus.

Semnele albe ne privesc uimite.
Sunt răni vindecate
Ce nu se mai uită,
Sub degetul tău mai prind
Puțină culoare,
Dar de unde să aibă
Ce sufletul n-are?

Ai unit cicatricile
Rănile și tăieturile.
Ai inventariat
toate locurile în care
sufletul mi-a fost frânt.
Le-ai trasat pe toate cu linii
Și fără să-mi spui un cuvânt.

Pe trupul tău am desenat o hartă.
E mare, e albă și tristă.
Am unit cu săruturi pierdute
Tot ce mai există,
Iar corpul tău tot e doar o batistă
Pe care-aș mai scrie o poveste,
Tot scurtă,
Din răni vindecate
Ce nu se mai uită.