Recomandare de lectură pentru weekend: Privighetoarea, de Kristin Hannah
Că îmi place scriitoarea americană Kristin Hannah nu este niciun secret, la fel cum nu mai este faptul că apreciez întotdeauna un roamnce bun, cateogorie în care cărțile sale se încadrează cu brio. Iar dacă numele ei nu vă spune nimic, poate vă va spune ceva titlul celui mai faimos roman al ei (transformat de curând și în serial Netflix): ”Aleea cu licurici” (Firefly lane).
Astăzi vreau să vă spun despre un roman al său cu valențe istorice: ”Privighetoarea”. Ca stil mi-a amintit tare mult de o altă carte a ei, ”Grădina de iarnă”, dar cu siguranță povestea este una diferită, semănând poate doar prin intensitate.
Cumva, asta aspreciez la această autoare atât de prolifică. Am citit multe cărți de ale ei (aproape pe toate, cred) dar reușește încă să mă surpindă ca mod de a scrie dar mai ales ca intrigă. Personajele sale sunt complexe, umane, rotunde. Ele sunt supuse greșelii și nu se comportă așa cum ar trebui întotdeuna – iar asta le face cu atât mai credibile și mai iubite.
Personajul central al romanului Privighetoarea este Isabelle Rosignol. Ea este o fată de familie bună, orfană de mamă, care pare a căuta tot timpul probleme. O întâlnim într-un moment delicat al vieții ei, în care este foarte tânără și este exmatriculată de la încă o școală de fete.
Pe Isabelle nu o interesează mai deloc manierele elegante și cum să devină o soție bună, ea este fascinată de lumea din afara zidurilor: de războiul care se apropie, lumea de până atunci care amenință să se răstoarne și toate schimbările care se prefigurează la orizont. Ea vrea să facă ceva care să conteze.
Cu acest gând pornește cu trenul de la mânăstire spre Paris, la tatăl ei. Doar că acolo nu are parte de primirea pe care și-ar fi dorit-o, tatăl ei neacceptând ca fata să rămână în capitala Franței în timp ce războiul este în toi iar ocupația pândește de după colț.
Isabelle nu apreciează însă când este făcută pachet și trimisă la sora ei, Vianne, în orășelul Carriveau. Pe drum însă, întâlnește un vagadond care pare a avea aceleași idealuri ca și ea dar care va dispărea fără un cuvînt.
Vianne este ea însăși într-o situație dificilă, soțul ei este pe front iar ea a rămas acasă să aibă grijă de fiica lor, Sophie. Cele două surori nu se înțeleg prea bine, mai ales că între ele este o diferneță de vârstă destul de mare iar moartea mamei lor le-a separat pentru totdeauna.
Tatăl lui Isabelle și a lui Vianne a rămas marcat pe viață de ororile trăite în Primul Război Mondial iar astăzi ar fi fost diagnosticat cu siguranță ca suferind de stres post-traumatic. Pierderea soției sale a fost picătura care a umplut paharul, făcându-l să se apuce de băutură și să nu se mai îngrijească de fiicele sale.
Prin ochii lui Isabelle și a lui Vianne vedem primii ani de război, felul în care lucrurile se degradează pe măsură ce ocupația nazistă se intensifică pe teritoriul Franței. Cele două surori nu puteau fi mai diferite. Tot ceea de își dorește Vianne este să supraviețuiască și să își protejeze fiica, în timp ce Isabelle își dorește să își aducă contribuția la oprirea războiului. Iar ea va risca absolut totul pentru asta.
Când un ofițer german este încartiruit în casa lor, Isabelle decide că este suficient și pleacă la Paris pentru a se alătura Rezistenței franceze sub numele de cod Privighetoarea.
Cartea este absolut fascinantă, este plină de răsturnări de situație și neprevăzut. Pe alocuri, sunt inserate frânturi dintr-o vreme mai apropiată, în care o bătrână își deapănă povestea, la începutul anilor 90. Dar cine este bătrâna americană care decide să se întoarcă la Paris pentru a-și spune povestea și cine este fiul ei? Ei bine, asta chiar a fost o surpriză pentru mine cînd mi-am dat seama.
În concluzie, eu recomand ”Privighetoarea” ca lectură de weekend, este bine scrisă și captivantă iar dacă te pasionează și istoria – s-ar putea să-ți placă mult.
Tu ai mai citit ceva de autoarea Kristin Hannah până acum?
Comments