Am vrut să scriu niste versuri despre tine.
Cuvintele îmi tot alunecau printre degete,
Mi-au căzut pe parchet,
S-au ridicat în aer,
S-au dizolvat tăcute,
Au fugit care încotro –
Lăsându-mă cu foaia tot goală
Cu inima tot plină,
Cu amintiri despre vise albastre
Dornice să iasă-n lumină.

Am vrut să scriu niste versuri despre tine.
Ar fi fost despre amintiri frumoase,
Despre primul sarut pe Calea Victoriei,
Despre conversații nesfârșite la telefon,
Despre tot ce-am povestit in nopțile in care
N-am putut dormi
Și despre tot
Ce am fi putut fi.

Ar fi fost versuri și dulci și amare,
Despre iubiri pierdute
Și dragoste adevărată,
Despre tinerețe și despre greșeli
Și inimă curată.

Am vrut să scriu niște versuri despre tine.
Ar fi trebuit să fie despre mâinile mele
Și mâinile tale.
Despre săruturi furate,
Despre corpul meu tremurând,
Ar fi fost despre buze arzand,
Despre emoții ca niște fluturi sălbatici.

Am vrut să scriu niște versuri despre tine
Si ar fi fost dantelate
Ca banda ciorapilor mei.
Ar fi fost niște versuri
Mirosind a țigară,
În rime puține
Cu suflet mai mult
Și tristeți trecătoare
Mirosind a ferastră deschisă
Și a liliac mov în floare.

Am vrut să scriu niște versuri despre tine.
Le-aș fi scris noaptea târziu
Când blocurile stau
aliniate albastru
Și stelele se ivesc
de după nori.
Ar fi fost niște versuri
cu 1000 de sori
În care iubirea
ar străluci peste tot.