Toți cei care mă cunosc mai mult sau mai puțin sau cei care mă citesc, mai des sau mai rar, poate și-au dat seama despre mine că sunt un om optimist și că atitudinea pozitivă este modul meu de a face față provocărilor vieții.

Nu am fost mereu așa, m-am confruntat de-a lungul timpului cu probleme legate de anxietate, neîncredere și, la un moment dat, chiar depresie, iar soluția mea la acestea a fost să îmi ajustez gândirea în așa fel încât să mă pot concentra pe a găsi rezolvări în loc de a mă afunda în problemă și mai tare.

Zilele acestea au fost mai grele, luni m-am trezit în postura în care nu mă mai puteam ridica din pat și sper că veți lua ceea ce am scris cât se poate de ad-literam. Mi-a fost atât de rău că nu am putut să mai stau în picioare de la un punct încolo. Nu, n-a fost Covid (pe testate) ci probabil un virus ”cărat” de fi-mea de la grădi sau ceva ce am mâncat – sincer, chiar nu știu ce a fost.

Dar în timp ce mă simțeam oribil și mă gândeam că poate o să mor (știu, Drama Queen) mi-am dat seama de un lucru. Gândurile negre mă năpădeau, la fel și sentimentele de neputință și cele de ”de ce mi se întâmplă mie asta”. Și mi-am dat seama că e mult mai ușor să fii pozitiv când ești sănătos și îți merge bine (ce șoc, nu? :)) )

Dar advărul este că, deși ar fi ideal să ne păstrăm optimismul tot timpul, cea mai mare nevoie de el avem atunci când suntem în situații neplăcute, chiar aproape de limită, ca să ne ajute să ieșim de acolo. Dar este cea mai greu de găsit resursă în acele momente, când discursul nostru interior se duce și el pe apa sâmbetei împreună cu tot restul.

Și atunci cum am putea să ne păstrăm mintea pozitivă când realitatea este negativă în jurul nostru? Iată 3 soluții pe care eu le-am găsit și le aplic pentru că ele funcționează pentru mine.

Acceptare

Dacă este ceva ce mi-aș fi dorit să învăț și să aplic mai demult este aceea că de multe ori este inutil să ne zbatem și să luptăm cu ce se întâmplă. Prin asta nu spun că este de dorit să fim pasivi, să nu reacționăm la ce ni se întâmplă sau să nu luăm poziție. Dar uneori, oricât de mult ne-am zbate și ne-am dori, s-ar putea să nu reușim să întoarcem situația în favoarea noastră. Uneori un om nu te place și gata, cei dragi nu te ascultă chiar dacă le vrei binele iar planurile se pot prăbuși în orice moment. Iar asta este ok, se întâmplă și nu e vina nimănui.

Știu că am fost învățați să fim perseverenți dar poate că uneori n-ar strica să putem evalua care sunt situațiile în care merită să insistăm și cele în care am putea să renunțăm pentru a ne concentra pe ceea ce contează.

Pe mine mă ajută mai mult să accept situația, să înțeleg de ce și ce aș putea schimba data viitoare și să mă concentrez pe soluții sau pe alte lucruri pe care le pot face. În funcție de situație, este mai ușor sau mai greu, doare mai tare sau mai puțin – dar mereu ne poate ajuta să mergem mai departe pe drumul nostru.

Recunoștință

În momentele grele, când ne simțim copleșiți de problemele noastre, este greu să mai găsim motive de recunoșință și poate este chiar ultimul lucru la care ne gândim dar, adevărul este că mereu este ceva pentru care trebuie să mulțumim. Sănătatea, familia, un acoperiș, un gest mărunt făcut pentru noi de cineva drag sau necunoscut, o farfurie cu mâncare – toate sunt motive pentru a ne simți recunoscători iar acest sentiment face minuni pentru starea noastră emoțională și ne ajută să rămînem pozitivi și să privim înainte.

Acțiune

Atitudinea pozitivă ne ajută să ne concetrăm pe soluții nu pe problemă iar pasul final desigur este să aplicăm ceea ce știm – adică să acționăm. Dacă nu iau medicamente și nu mă hidratez nu mă voi face bine, dacă nu o inviți pe fata de care-ți place în oraș nu vei ști niciodată dacă te place și ea sau nu – ați prins voi ideea. Optimismul ne ajută să privim înainte și să zărim oportunitățile iar acțiunile noastre ne vor duce acolo – aceasta este piesa lipsă, din punctul meu de vedere.

Pe tine ce te ajută să rămâi pozitiv în situațiile critice din viața ta?