Dacă aș scrie niște versuri despre noi,
Aș pune în ele iarna aia stranie
În care ne-am cunoscut.
Luna plină ce strălucea albastră
peste bulevardul tăcut,
Ochii tăi galbeni sub fulgi grei de nea
Mâinile tale pe mine și eu ocrotită în somn
de răsuflarea ta.

Dacă aș scrie niște versuri despre noi,
Ar fi în ele mai multă dorință decât iubire.
Ar fi pe muzică de nopți prea scurte,
Ar fi scântei într-un ocean de așteptare
Pudrate din belșug cu dezamăgire
Și vorbe amare.

Dar vezi. Au trecut ani prea mulți
Și n-am cum să mai scriu versuri despre noi.
Numărul tău necunoscut mai sună
Câteodată în gol,
Numele meu rostit de străini
Îți mai provoacă un fior,
Și știu că doar uneori sufletul ți-l mai animă
Amintirea aia albastră din noaptea
cu lună plină.