Dezvoltare personala / Ganduri

Uneori avem nevoie de o pauză

Anul trecut prin toamnă, m-a lovit o oboseală cum nu am mai simțit demult. Și nu a fost vreo toană trecătoare care să se lase păcălită cu ciocolată și cafea, așa cum făceam de obicei. A fost o oboseală în primul rând mentală care a avut cerințe cât se poate de clare.

Și-a cerut dreptul la odihnă și a încetat să mă mai ajute când i-am cerut să coopereze, făcându-mă să mă simt epuizată și nemulțumită de mine.

Și în loc să îi dau cu snooze și să o ignor, cum făceam de obicei când refuzam să îmi ascult corpul și limitele pentru că eu nu voiam ”să renunț”, de data asta am hotărât să o ascult. Printre altele, asta a însemnat să mă retrag dintr-o competiție importantă înainte de a o finaliza și, pentru prima dată după multă vreme, chiar am fost ok cu asta și am făcut-o fără (prea multe) păreri de rău.

Mi-a cerut și să dorm mai mult și astfel am început să mă culc la 9, odată cu fetița mea fără să am remușcări. Asta pentru că efectiv nu mai rezistam altfel trezirilor repetate din timpul nopții sau a sesiunilor de ”pipi-papa-joacă” care aveau de obicei loc între 2 și 5 am.

Capcana lui ”să le faci pe toate”

Știu, ne place și vrem să le facem pe toate. Uneori chiar simțim că trebuie să le facem pe toate. Alteori ne și mândrim cu asta, cu tonele de task-uri care ar doborî și un elefant, cu oboseala acumulată, cu orele de somn puține și capacitatea noastră de a rezista doar cu cofeină. Pentru că vrem să avem și casa și masa și copilul și job-ul și viața socială și hobby-urile și tot ce ne mai dorim – eventual toate în același timp și mergând perfect.

Dar, adevărul este că, deși nu este imposibil, doar atâtea persoane ne dovedesc zilnic că se poate, totuși, totul vine la pachet cu niște costuri. Iar când asta implică sănătatea și starea noastră de bine, nu știu cine nu s-ar gândi de două ori înainte de a decide să plătească prețul.

Cu toate astea este greu să te decizi la ce să renunți și, mai ales, este foarte greu să accepți să renunți. Pentru că pare că ai eșuat din ”a le face pe toate”. Dar de ce ne e așa de greu să luăm o pauză?

Sursă foto: Canva.com

Cred că aici sunt foarte multe răspunsuri posibile și fiecare trebuie să și-l dea pe al lui. Pentru mine, să mai renunț la activități ar fi intrat în contradictoriu, până de curând, cu dorința mea de a le face pe toate și de a arăta că le pot face pe toate. Ar fi fost un fel de eșec în mintea. Dar acum nu mai consider că este așa.

Vreau pur și simplu să am o perioadă în care să pot respira. În care să mă uit seara la un serial în loc să fac treabă în casă, să scriu sau să muncesc peste program, fără să mă simt vinovată. În care să fac mâine ceea ce suportă amânare și să mă ocup de mine mai întâi, indiferent ce înseamnă asta, fie că este puțin sport, meditație, o carte bună, un film sau activități care țin de îngrijire personală.

Tu cum decizi când e momentul să încetinești și să iei o pauză?

Sursă foto de copertă: Canva.com

Author

admin@eunmicsecret.ro

Comments

January 17, 2022 at 7:46 am

Doamne, și ce bună e o pauză uneori🤗 Cred că ar trebui să învățăm cu toții să luăm pauze înainte de a ajunge la epuizarea deplină, eu mai am de lucru în acest domeniu, recunosc!



January 17, 2022 at 2:12 pm

Si eu :)) pentru ca nu o iau decat cand sunt de-a dreptul epuizata :))



January 17, 2022 at 4:40 pm

Nu cred c-am ajuns vreodată acolo. Pentru ca sunt foaaarte rea de somn. 😂 Nemâncată pot sa stau. Dar nedormită nici nu se pune problema. Fac urât de tot. Și, pur și simplu, anunț în casa pe toată lumea (bărbat și copil) ca eu ma culc ca mi-e somn. Daa, vase nespălate, nedat cu aspiratorul, rufe în coș. Ei.. Și ce? Nu moare nimeni. Dar eu as putea… De somn 😂. Și ce bine mai e. Îmi place mult sa dorm și sa fiu odihnita. Altfel merg treburile. Te pup! ❤️



Leave a Reply

Your email address will not be published.

Lună plină

January 7, 2022