Merg îndârjită spre unde am treabă.
Gândurile mă împresoară.
E Lună plină și traficul mă înconjoară.
O clipă doar și îmi dau seama
Când tocurile îmi țăcăne
Grăbite pe asfalt –
Că nu știu unde sunt
Nu pot să mă prefac.

Blocul tău se înfățișează
în dreapta
E mare, luminat și obscen
Mașina ta mă pândește
albă, de după copaci
Dar eu nu schițez nici un semn.

Am fost fericiți o noapte aici.
Am fost doi copii căutând
nu știm ce,
Poate karma ne-a chemat
atunci la reîntâlnire
Cu un motiv oarecare
Să ne cunoaștem demult
Căci ea plănuia ceva –
Voia să mai fim fericiți într-o vineri
Și să mai bem o ultimă cafea.