Dezvoltare personala / Ganduri

Nu mai am timp

Sunt sigură că v-am mai spus și clar am mai scris și pe aici de câteva ori despre asta: ador să am 30 de ani. Știu, în general ne regretăm copilăria, adolescența și am vrea deseori să mai avem din nou 20 de ani (și recunosc că mi se întâmplă și asta) dar, în mare parte, mi se pare mult mai mișto cum sunt la 30 decât la 20 și dacă nu sunteți de acord cu mine, chiar este perfect ok. Doar că pentru mine așa este.

Unul dintre lucrurile pe care le simt foarte des în această perioadă este

1) că mă simt mult mai liniștită cu mine și mai împăcată cu viața mea decât o făceam mai în tinerețe (pentru că hei, deși lumea începe să-mi zică doamnă, sunt încă tânără) și

2) simt foarte des că nu mai am timp pentru o mulțime de lucruri care-mi consumau energia mai demult.

Da, am pierdut mult timp în tinerețe creând și tolerând drama. Dar pur și simplu nu mai vreau. Pentru că e mult mai sănătos și mai productiv, în același timp, să-ți vezi de treabă și să te concentrezi doar pe acele activități și situații care aduc plus valoare în viața ta și ți-o fac mai bună.

Acestea fiind spuse, eu consider că nu mai am timp pentru următoarele:

Oamenii nepotriviți

Este perfect ok să avem valori diferite, să nu împărtășim același opinii despre anumite lucruri, este ok să nu fim compatibili ba chiar e ok și să nu ne placă unul de altul. Perfect normal și de înțeles. Dar. Nu mai sunt la momentul în care să mă dau cu capul de pereți că eu te plac și tu nu, să stau în cap pentru a face o impresie bună sau să-mi calc limitele ca să te simți tu bine. Nu, nu, nu. Momentul acela a trecut demult.

Nu mai am timp pentru oamenii care nu oferă înapoi ceea ce primesc de la mine, nu mai am timp pentru relații toxice de niciun fel – că e vorba de relații de prietenie sau romantice. Înțeleg că nu ai cum să fii potrivit pentru toată lumea, ba chiar uneori trebuie să fii pregătit să lași oamenii să iasă din viața ta după o vreme. Iar asta este ok.

Dramă

Nu mai am timp pentru certuri aiurea, bârfă sau dramă. Să fim de acord că nu suntem de acord, cum zic americanii și să mergem mai departe. Nici nu trebuie neapărat să fie același drum pentru că eu nu mai vreau să mai hrănesc energia asta în viața mea. Vrei să te cerți? Te rog să o faci în altă parte, eu am alte treburi.

Demonstrații

Nu mai am timp să încerc să demonstrez ceva cuiva, nici în viața personală și nici în cea profesională. Foarte des sunt mai apreciați oamenii care ies în evidență decât cei care au rezultate cu adevărat dar eu nu mai am timp de jocul ăsta. Uneori, mai mult decât să fii văzut cu orice preț, contează să fii la locul potrivit, într-un mediu care se potrivește cu credințele tale. Și cred cu tărie că, în orice situație, mai mult decât vorbele, faptele vorbesc pentru noi și ne creează o reputație durabilă.

Impresii

Nu mai am timp să-mi fac griji cum mă percep alții. Asta nu înseamnă că pot fi oricum și că mă pot purta neglijent. Nu. Sunt permanent preocupată de mine, de evoluția mea, de nivelul meu și de creștere – este chiar prioritatea mea.

Dar, mă interesează mai mult să-mi corectez punctele slabe din interior, să lucrez la mine susținut, decât să dau repede o ”spoială” care ar putea să lase o impresie mai bună pe termen scurt.

Da, uneori n-o să mă placă toată lumea și oricât aș vrea să spun că nu mă afectează s-ar putea să mă afecteze. Sau chiar să conteze într-un anumit context. Dar știi ce. Este ok. Este ok să facem greșeli în timp ce învățăm.

Vinovăție

Oh, am lăsat-o la urmă pe asta pentru că este grea și nici nu-mi iese pe cât de des mi-aș dori. Dar vina, vina este ceva de care mi-aș dori să mă pot debarasa mai des. Dar este greu. Pentru că viața nu vine cu instrucțiuni și nu prea știi dacă ai luat o decizie bună sau proastă până nu te trezești față în față cu consecințele ei. Așa că e ușor să te simți vinovat când greșești.

Dar cum spuneam. Viața n-a venit cu instrucțiuni și e bine să ne reamintim că am făcut tot ce-am putut cu tot ce-am știut să facem într-un anumit moment. Chiar dacă n-am obținut ce ne-am dorit, într-un final. Este ok. Nu suntem învinși nici măcar atunci, pentru că uneori câștigi, alteori înveți – altă opțiune nu e.

În concluzie, am scris destul de mult despre ce nu îmi mai doresc în viața mea și poate părea că am scris într-o notă negativă. Poate că așa este. Dar atunci când eliminăm ”balastul” ne rămâne să avem timp pentru alte lucruri, mai hrănitoare.

Am timp pentru oamenii care-și fac timp pentru mine, pentru iertare, pentru a doua șansă. Am timp să zâmbesc înapoi când mi se zâmbește și să răspund la salutul unui necunoscut. Am timp să fiu vulnerabilă și să spun adevărul meu, chiar dacă uneori e tare inconfortabil. Am timp să fac o faptă bună pur și simplu, pentru că așa mi-a spus instinctul, chiar dacă mi-a lipsit motivul. Am timp să fiu recunoscătoare chiar și oamenilor care au ales să plece.

Sunt așa de multe situații pentru care să fiu recunoscătoare și atât de multe daruri pe care le-am primit de la viață – nenumărate. Am timp să mă întreb ce am greșit și cum aș putea face mai bine. Am timp să mă întreb care sunt lipsurile și umbrele pe care nu le văd și cum aș putea să fiu un om mai bun.

Tu pentru ce nu mai ai timp?