
Atașament
Pășesc pe o muchie de cuțit subțire
Mergând legănat între
Echilibru și Iubire,
Uitându-mă în jos cu frică
Permanent,
Nu cumva să-mi pierd stăpânirea
Să cad în atașament.
Mâna ta încă-mi
zăbovește fierbinte pe obraz,
Cuvintele tale-mi sapă
În piept un gol,
Îmi întind aripile
Ca o lebădă turcoaz,
Eliberez grijile
Și mă înalț în zbor.
Ușoară spre înaltul cerului m-alin,
Uneori mai privesc în jos spre tine
Rămas singur și trist la sol,
Mă înalț mai tare și respir
Tot mai adânc,
Mă abandonez ușoară,
Singură în zbor.
Pe pământ în bucăți
A căzut atașamentul meu,
Pe pământ aterizând dureros
Cu zgomot, lângă tine
Ca un sac legat de picior
Prea greu,
Umplut cu fărâme de iubire.