Ne-iubire
Suntem dezbrăcați, dezgoliți
de noi înșine,
suntem neiubiți, nechemați –
de nimeni.
Și totuși, fugim disperați
după iubire,
prin parcuri și prin cafenele
și noaptea și ziua,
urlăm neștiut doar doar
vom mai alina din durere.
Înăuntrul nostru e frig,
nu reușim să menținem
niciun strop de căldură,
nici chiar în mijlocul verii.
Pereții se dărâmă coșcoviți
iar noi în fiecare zi pornim
la drum
mai triști, mai goi
și mai neiubiți.
Drama se repetă tot mai des
Speranțele ruinate ne știrbesc
tot mai mult din suflet
și din interes.
Și în tot acest timp
fugim disperați după iubire
și noaptea și ziua
tot căutând să umplem
acest gol
dar nu ne-ar trece deloc prin minte
să căutăm iubirea și în interior.
Comments
Ralu, nu știu ce faci, dar poezia ta e tot mai frumoasă!
Multumesc frumos Diana 🙏 nici eu nu stiu de unde vine.