Ca oameni, suntem mult mai predispuși în a ne concentra atenția și resursele interioare pe ceea ce nu funcționează, în detrimetrul a ceea ce merge și e bine în viața noastră, iar practicarea reunoștinței presupune un efort suplimentar și nu este ceva care să ne vină de la sine.

Iar dacă privim în urmă la zecile de mii de ani de evoluție a speciei umane, înțelegem de ce se întâmplă asta. A fost firesc să ne concentrăm pe probleme și să anticipăm pericolele pentru a putea supraviețui.

În ziua de azi, când supraviețuirea și selecția naturală nu ne mai pun (atât de mari) probleme, omul devine tot mai conștient de sine și de evoluția sa spirituală și este capabil să acceseze un nivel superior de conștiință prin permanenta dezvoltare și creștere personală.

Din punctul meu de vedere, asta presupune, printre multe altele, abilitatea de a te putea concentra pe soluții în loc să rămâi blocat în problemă, plângându-ți de milă.

Atunci când te începi concentrezi pe soluții, problema aproape că nu mai există. Ceea ce începe să se desfășoare chiar în fața ochilor noștri însă, este cu mult mai prețios. Deodată, posibilități și oportunități noi încep să apară iar ghinionul se transformă brusc în șansa de a încerca din nou. De a încerca altfel, de a explora căi noi și de a face mai bine.

Pentru mine strategia asta funcționează foarte bine deși nu mi-a venit deloc natural la început. Sunt un om anxios, mă tem de schimbare și orice abatere de la planul pe care mi-l făcusem eu în capul meu, tindea să mă blocheze și să mă scoată de pe traseu. Cu toate astea, în timp, a început să-mi fie tot mai ușor să fac ”reframing” iar acum o fac aproape fără să mă gândesc și îmi reușește în mare parte dintre situații.

În loc să mă enervez că am pierdut autobuzul, o să caut imediat alternative, o altă rută sau alte resurse care mă pot ajuta să ajung totuși la timp unde am nevoie, în loc să mă enervez, să îmi stric ziua și să mă duc acasă.

Nervii și părerile de rău nu mă ajută să îmi ating scopurile și pentru mine e mai important să realizez ceea ce mi-am propus decât să mă supăr pe ceea ce mi se întâmplă.

Dacă primesc un refuz, dacă o persoană nu-mi răspunde așa cum mi-aș dori, îmi dau voie să simt ce simt, părere de rău, furie sau regret, apoi accept și merg mai departe. Întodeauna încerc să-mi spun, ok, asta nu a mers acum dar ce mai este disponibil pentru mine?

Îți garantez că întotdeauna este ceva disponibil pentru noi. Nu neapărat ceea ce ne doream și la care (credeam) că nu puteam renunța dar alte lucruri, poate și mai minunate – dacă-mi dați voie să mă exprim așa. Mereu este ceva pentru care suntem îndrăptățiți să simțim recunoștință. Poate fi vorba despre părinții care nu renunță niciodată la noi, despre prietenii pe care-i vedem mai rar dar care nu s-au îndepărtat, de fapt, cu adevărat, despre locul în care stăm confortabil sau jobul care ne asigură traiul – este diferit pentru fiecare dar, mă repet, mereu este ceva.

Mereu. Ține de noi să devenim mai conștienți și să apreciem mai mult. Să vedem motivele pentru care putem fi bucuroși chiar și când un plan al vieții noastre nu se simte prea bine. Să transformăm neajunsurile în oportunități și nervii în zâmbete mai calde.

Tu cum reușești să depășești momentele dificile fără să renunți la ce ți-ai propus?

Sursă foto de copertă: Canva.com