Scrisori către Rita
Suntem în 2011 și lumea încă folosește Yahoo Messenger ca să își dea buzz-uri. Nic Labiș locuiește într-un oraș de provincie, nu are job sau vreo altă ocupație și principala lui activitate este să privească pe fereastră la oamenii și, în special, la femeile care i se perindă prin fața ochilor.
Într-o zi, el decide să își facă un blog unde să își scrie gândurile sub forma unor scrisori pe care le adresează uneia dintre fostele lui iubite, Rita, iar astfel avem și noi acces la povestea vieții lui și la numeroase episoade din ea.
Spun una dintre fostele lui iubite pentru că pe măsură ce dăm paginile vom afla că Nic are nu doar multe iubite, ci foarte multe iubite, una mai interesantă decât cealaltă. Începând cu deja devenita faimoasă Rita, continuând cu fata inocentă de la bancă, apoi șefa ei, pițipoanca drăguță care trece prin fața ferestrei sale în fiecare zi cu precizia unui ceas elvețian, fata de la magazin, babele de la Eforie, vecina de la etaj, foarte foarte multe personaje feminine se perindă prin acest roman din abundență.
Ce au toate aceste femei totuși în comun? Niciuna nu rămâne.
Sunt absolut sigură că toți bărbații care citesc cartea asta sunt extrem de invidioși pe acest personaj, pe felul facil în care cucerește femeile și pe loialitatea lor față de Nic. Toate îl vor, toate îl caută, toate îl iubesc și toate îi cedează însă el sfârșește prin a le părăsi pe toate. Va fi vreuna care să rămână? Autorul ne păstrează această surpriză pentru final.
”Scrisori către Rita”, de Kaos Moon, pseudonimul autorului Ștefan Caraman, este o carte pe care nu o recomand nici pudicilor și nici feministelor. Este șocantă pe alocuri, plină de scene sexuale și uneori violente dar și de limbaj vulgar dar nu asta m-a făcut să am sentimente atât de amestecate față de ea. Nic Labiș e un personaj chinuit, cu multe probleme emoționale și de atașament iar momentele lui de cruzime și cinism m-au făcut să-l displac foarte mult.
Cu toate astea, este un roman greu de lăsat din mână. Unele pasaje din el m-au fascinat și chiar m-au determinat să-l cumpăr, însă devine plictisitor pentru că lucrurile par a se repete cumva, chiar dacă cu alte personaje.
Am sperat că până la final o să aflu cine este Rita sau că o să aibă vreun comeback spectaculos dar, deși am aflat câte ceva despre ea și despre relația ei cu Nic, nu pot să spun că am fost pe deplin mulțumită sau că mi s-au îndeplinit așteptările.
Aceasta nu este o carte pe care să i-o dau mamei mele după ce am terminat-o de citit, așa cum fac de obicei dar nici nu consider că am pierdut vremea parcurgând-o. Este un roman aparte, care cere o anumită deschidere pe care, recunosc, n-am avut-o chiar tot timpul pe parcursul lecturii. Pe parcursul celor 600 de pagini ale cărții, o mulțime de sentimente vor apărea: enervare, dezgust, milă, furie, duioșie acesta fiind și elementul care o face ușor de parcurs și, întrucâtva, plăcută.
Tu ai citit ”Scrisori către Rita” până acum?
Sursă foto de copertă: Canva.com