Suntem învățați încă de mici că doar rezultatele contează. Toată lumea ne întreabă ce notă am luat dar nu ne întreabă nimeni dacă ne-am distrat când am făcut proiectul, fie că a fost vorba despre un ierbar sau un portofoliu, dacă ne-a plăcut eseul pe care l-am scris, dacă măcar am înțeles ce s-a întâmplat în bătăliile ale căror ani le-am învățat conștiincioși pe de rost sau dacă ne inspiră personalitățile despre care învățăm. Mai târziu învățăm să facem și noi asta fără să ne mai spună nimeni și ni se pare cel mai normal lucru din lume, ne vine la fel de natural precum a explora online după articole fashion pe BZR.

Îmi aduc aminte că acum aproape 10 ani am avut o evaluare de final de an la locul de muncă și managerul meu de atunci m-a lăudat pentru rezultatele bune, pentru feedbackul pozitiv primit de la clienți și pentru performanța mea. Mai mult, am primit chiar și o recompensă financiară și n-o să vă mint să vă spun că lucrul ăsta nu m-a bucurat.

Ceea ce îmi răsună însă mereu în minte sunt cuvintele ei care au fost aproximativ ”nu mă interesează cum faci, tu doar ține-o tot așa”. Atunci am fost mulțumită dar, privind peste ani, aproape că îmi vine să râd de situație.

Însă nu râd, pentru că în perioada aia munceam cât doi oameni, sănătatea îmi era afectată și eram extrem de stresată din cauza modului de lucru. Iar asta nu conta, pentru că aveam rezultatele pe care toată lumea le aștepta de la mine. Și nici măcar nu mi-am dat seama atunci că nu era ok, declicul a venit mult mai târziu.

Nu vreau deloc să spun că rezultatele nu conteaază, că munca nu e importantă sau că beneficiile obținute nu sunt mișto. Sunt dar, uneori, costul e mult prea mare. Uneori, poate, prioritatea ar trebui să fie altceva.

Acum o vreme aveam o rutină de mers cu bicicleta în fiecare seară, cu prietena mea. E o perioadă despre care îmi amintesc cu mare drag și chiar cu un ușor regret, pentru că situația mea actuală nu îmi mai permite să fac asta cu recurență. Când povesteam despre asta acum câțiva ani, foarte multă mă întreba câți kilometri fac. Nu dacă îmi place, nu dacă mă ajută, nu dacă mă simt mai bine și nici măcar dacă e un traseu frumos.

Conta numărul de kilometri pentru ei. Când spuneam 10, unii pufneau disprețuitor: ”doar 10!. Pe bicicletă asta se parcurge foarte ușor.” Da, doar 10. E ok. Pentru mine nu era despre kilometri, nici cât de mulți sunt și nici cât de repede îi parcurg. Pentru mine era despre a-mi ventila mintea după o zi de muncă. Despre a mă relaxa. Despre a pedala în tenișii aleși de pe Trusty, cântând și vorbind cu prietena mea. Și pentru mine asta era fantastic, așteptam mereu seara cu nerăbdare, în fiecare zi de vară.

Cum am spus mai sus, rezultatele contează atunci când ne dorim să ne atingem scopurile și să ne împlinim visurile. Notele pe care le luăm pe parcursul anilor de școală și mai ales la examenele importante, vor face diferența pe drumul nostru mai departe. Toate rezultatele noastre, toate evaluările muncii noastre în orice domeniu – toate sunt foarte importante.

Ceea ce vreau să spun însă e că, în timp ce muncim pentru obiectivele noastre, să nu uităm să ne bucurăm de călătorie. E important să iei examenul dar e important și să fii învățat și să fii înțeles, e important să-ți placă domeniul ales, să te reprezinte și să poți performa în el. Fiecare moment e important și toate momentele însumate ne formează viața, așa cum e ea.

Pentru tine ce contează mai mult: drumul sau destinația?

Sursă foto de copertă: Canva.com