Oale ciobite
Suntem cu toții
doar oale ciobite.
Umbre și resturi
De vase frumoase,
Cândva smălțuite.
Cândva am fost toți
Vaze frumoase –
pline cu visuri,
pline cu viață
și flori mlădioase.
Din noi curge, nepotrivit,
Tot ce simțim
Și nimic nu poate opri
Șuvoiul năvalnic,
Nemărginit.
Vânturi și ploi
Și furtuni nesfârșite
Ne-au curățat,
ne-au aruncat
transformându-ne
în oale ciobite.
Ne purtăm mândri
Crăpăturile.
Alteori am vrea
Să le ascundem
Dar cioburile ne fac
Ceea ce suntem.
Suntem cu toții
Foste vase frumoase
Cândva smălțuite
Mergând curajoși
mai departe
Cu inimi ciobite.
Sursă foto: Canva.com