Se întâmplă uneori în viață să trecem prin perioade grele, care par că nu se mai sfârșesc. Iar câteodată, suntem chiar puși în fața unor situații de-a dreptul disperate, la care nu ne așteptam, pe care nu le-am prevăzut și pe care nu știm să le depășim.

Situații în care nu mai reușim nicicum să ne centrăm. Uneori pare că momentul repsectiv ”n-o să treacă” niciodată și nici nu prea pare că ”o să fie bine”, deși toată lumea ne încurajează – având cele mai bune intenții, desigur.

Vrem să facem multe lucruri, dacă s-ar putea, într-o zi de 26 de ore și să iasă toate perfect. Vrem să avem timp și de birou și de casă și de noi și de copiii, să avem răbdare, idei și creativitate inifintă – totul cu doar patru ore de somn în fiecare noapte. Iar când nu ne iese sau planurile se dau peste cap – ne simțim dezamăgiți de noi înșine.

Dar uite. În unele momente, nu e nimic drăguț de zis. Pur și simplu nu e. Unele zile sunt nașpa, unele perioade te trec prin toate încercările și îți toacă toți nervii. Vorbeam cu o prietenă săptămâna trecută care trece prin stresul acomodării la grădiniță. Înțelegeam perfect prin ce trece, fiindcă și pentru mine e un subiect spinos. Am știut că n-are rost să-i mai spun că o să treacă sau că se va acomoda. Așa că i-am spus doar: ”Te înțeleg, e foarte greu. Fă tot ce poți să reziști.”

Și mi-am dat seama că uneori asta e mai mult decât suficient. Câteodată, să reziști e tot ceea ce trebuie să faci. Trage o înjurătură, bea o cană de ceai, strânge din dinți, meditează, bea un pahar de vin și apoi bagă-te la culcare chiar dacă mai ai treabă.

Știu că pare că momentul n-o să treacă niciodată dar va trece. Până atunci, tot ce poți face, e să reziști.

Sursă foto de copertă: Canva.com