Când îi ascult cu atenție pe cei din jurul meu observ, că toți vorbesc despre cam aceleași lucruri: oboseală, treburi, neajunsuri, nemulțumiri, regrete, frici și neputințe. Gânduri negative și credințe limitative repetate iar și iar, reluate în fiecare zi sub formă a mii, zeci de mii de gânduri.

M-am găsit făcând la fel săptămânile trecute, ruminând iar și iar tot felul de gânduri toxice, reluând în minte discuții și situații de mult apuse și hrănind gânduri pesimiste, care nu fac decât să îmi provoace anxietate și nefericire.

Și nu pot să nu mă opresc și să nu mă întreb. De ce a devenit atât de dezirabil să fim epuizați? Parcă ne întrecem între noi cine este mai obosit, cine are mai puține ore de somn dormite, mai multe responsabilități și cine se simte cel mai mizerabil.

Aud mereu în jur: n-am mai văzut la un film de nu știu când, nu am mai citit o carte de nu știu când, nu am mai fost în X loc în care mi-aș fi dorit și n-am mai făcut Y activitate pe care o adoram cândva. Dar de ce? De ce ne facem asta? Iar apoi ne plângem și ne plângem și, din păcate, aceste lamentări nu fac decât să continue cercul vicios, nici vorbă să-l rupă.

Stau de vorbă zilnic cu multe femei, unele dintre ele sunt și ele mame, la fel ca mine, unele sunt prietenele mele, altele doar cunoștințe și nu pot să nu mă întreb: de ce a devenit așa de grav să facem lucruri (și) pentru noi?

Săptămâna trecută a fost una mai grea pentru mine, foarte multă oboseală acumulată care și-a spus cuvântul în starea mea fizică și mentală. Am avut nevoie de un restart iar apoi am început ușor-ușor să îmi revin. Pentru mine, ceea ce ajută în aceste momente, când simt că efectiv nu mai pot, este mă întorc la mine. Să mă întorc la mine din punct de vedere fizic, mental și emoțional. Iar asta înseamnă să mă ocup de îngirjirea mea, a locului în care stau și să fac lucrurile care îmi aduc bucurie.

Din fericire, îmi plac multe lucruri. Îmi place să mă îngrijesc de corpul meu, de părul meu, de haine și machiaj, îmi place să fac sport, să studiez, sunt pasionată de multe subiecte și, în general, ce mă ajută e să mă ancorez în moment și să fiu cât de prezentă se poate.

Am început un serial nou, o carte nouă (sper să vă spun despre ele în curând) și mi-am dat seama că atunci când nimic nu merge bine și simt că nu mai pot să mai continui, singurul lucru care face diferența este să mă concentrez iar pe mine, iar ăsta nu e egoism, e pur și simplu necesitate.

Iar acum, la final, aș vrea să te întreb, tu ce vei face azi doar pentru tine?

Sursă foto de copertă: Canva.com