Cartile lui Ralu / Super Blog

Când toate cărțile pe care vrei să le citești nu încap într-o geantă

Cine a mai poposit pe acest blog știe că sunt foarte pasionată de cărți și că lectura este pasiunea și dependența mea, în aceeași măsură. Îmi place foarte mult să citesc și tot timpul am o carte începută, fie că este vorba despre ficțiune, în special romane de dragoste (pentru că da, recunosc, sunt vinovată și citesc adesea cărți din genul romance), dezvoltare personală, self help, Psihologie sau alte cărți de specialitate dar și genul thriller sau chiar distopie.

O dragoste veche cât viața

Nu-mi pot imagina o lume fără cărți și nici măcar o casă, cât de mică, fără ele. Din fericire, am fost mereu suficient de norocoasă încât să nu fi aflat nici până la vârsta asta cum este să trăiești într-un astfel de scenariu.

Am crescut într-o casă cu o bibliotecă foarte mare, mi s-a citit de când m-am născut, lucru pentru care le sunt tare recunoascătoare părinților mei și, acum că sunt și eu părinte, mă străduiesc să mă ridic la nivelul lor. Am învățat singură să citesc cursiv pentru că mi-am dorit foarte tare să termin romanul meu preferat din copilărie: Singur pe lume, de Hector Malot, din care tatăl meu îmi citea în fiecare seară un capitol sau două.

Odată ce am început să citesc singură: am fost fascinată. Atâtea întâmplări minunate, atâtea personaje cu care am simțit că ”mă joc în copilărie”, de la „Heidi, fetița munților” la ”Guliver în țara piticilor” și ”Robinson Crusoe”, atâtea țări în care am călătorit fără să mă mișc din camera mea, atât de multe peisaje extraordinare pe care le-am văzut cu ochii minții și atâtea aventuri pe care le-am trăit și eu datorită poveștilor.

Cărțile pentru copii – o poartă spre o lume plină de magie

De departe preferatele mele erau poveștile scriitorului danez Hans Christian Andersen. Ușor triste, mereu surprinzătoare și fascinante, deseori cu o morală puternică în spate, reușeau să mă captiveze de fiecare dată. Cărțile acestui autor mi se păreau cele mai frumoase cărți pentru copii și încă le consider așa.

Povestea Micii Sirene, atât de înduioșătoare și atât de frumos redată, foarte diferită de versiunea Disney, mult mai realistă și mult mai autentică, povestea Crăiesei Zăpezii, o incursiune într-un tărâm aspru, glacial dar superb, o poveste plină de lecții despre bine și rău, povestea fetiței care iubea să danseze și a pantofiorilor ei roșii – o veritabilă (și poate cam dură) lecție despre ce pățești când nu asculți.

Toate acestea și multe altele mi-au însoțit copilăria și m-au transpus pe tărâmuri fermecate de care uneori mi se face dor. Chiar dacă după normele de parenting, unele povești nu mai sunt potrivite pentru copiii de azi (și unora chiar le dau dreptate), ele mi-au stimulat imaginația, mi-au îmbogățit anii copilăriei și mi-au creat dragostea pentru cărți pe care o am și azi.

Mereu împreună

Încă îmi aduc aminte cu nostalgie și oarecum amuzată, cum adesea aveam un roman între filele manualelor școlare și citeam beletristică în timă ce părinții mei credeau că învăț, de exemplu, la gepgrafie – cred că e o ”infracțiune” de care foarte mulți împătimiți ai lecturii s-au făcut vinovați la un moment dat.

Cărțile m-au însoțit tot timpul și au fost adevărate ferestre către lume pentru mine iar acum ele sunt parte integrantă din viața noastră ca familie iar pentru fetița și băiatul meu, este firesc să citim povești pentru ei și este firesc să ne vadă citind pentru noi, ca mod de a ne relaxa.

Când am plecat în vacanță (în absolut orice vacanță) am avut măcar una în bagaj, când am zburat pentru prima dată în viața mea cu avionul am avut una cu mine chiar pe scaun, când mă duceam la liceu aveam cel puțin una în ghiozdan și citeam în metrou, la fel și când mă duceam la birou.

Până nu demult, aproape toate gențile mele trebuiau să îndeplinească o condiție simplă ca să poată intra în viața mea: trebuiau să fie suficient de încăpătoare încât să poată găzdui (cel puțin) o carte.

Dar ce se întâmplă când toate cărțile pe care vrei să le citești, nu încap într-o geantă?

Din fericire, tehnologia a găsit răspunsul chiar și pentru asta și ne-a ușurat viața cu mult punând la dispoziție pentru noi cărți în format digital și audio.

Fie că mergi în vacanță sau în oraș și ai uitat cărțile acasă, fie că ai descis să adopți un stil de viață minimalist și îți dorești să ai o bibliotecă mai ”subțirică” fie din considerente de spațiu fie că vrei să ai loc pentru altceva sau poate că vrei să ai un stil de viață mai sustenabil față de mediul înconjurător, cărțile în format audio și electronic sunt o opțiune foarte bună.

Editura NICULESCU  ne pune la dispoziție pe site-ul său o varietate foarte mare de cărți de tip audio-book și e-book pentru momentele în care nu mai avem loc în geantă, în bagaj sau chiar în casă pentru cărți în format fizic.

Dar pot cărțile clasice să fie înlocuite de cele digitale?

Personal, optez uneori să ascult cărți în format audio sau să citesc în format electronic dar preferința mea principală va rămâne cea pentru cărțile clasice, în format tipărit – cel puțin pentru moment.

Într-o lume tot mai grăbită, în care am digitalizat totul pentru a avea acces la orice informație, la orice oră, în orice clipă – din vârfurile degetelor și în care este util uneori să ai cărțile la îndemână în format audio sau electronic, părerea mea, poate de modă veche dar este ceva ce sunt dispusă să îmi asum, este că prietenii cei mai buni și cărțile sunt lucruri ce ar trebui să fie mereu reale în viața noastră și nu virtuale.

Acest articol a fost scris în cadrul competiției de toamnă Super-Blog 2022
Sursă foto de copertă: Canva.com