De ce nu avem viața pe care ne-o dorim
Nu rar se întâmplă se ne plângem de viața pe care o ducem. De banii pe care îi câștigăm sau nu, de relațiile noastre, de partener și prieteni, de oportunitățile care pentru noi nu se ivesc. Pare că avem deloc ce ne-am dori de fapt, nici casa, nici jobul, nici corpul visurilor noastre, iar asta ne macină zi de zi și ne face să fim permanent îngândurați și triști.
Și suntem atât de supărați pe ”ghinionul” nostru și pe tot ce nu avem încât nici nu ne mai batem capul să observăm ce e în jurul nostru. Nu ne facem timp să observăm frumusețea care e pretutindeni în jur, nu ne facem timp să simțim recunoștință și nici să dăruim. Altfel spus, ne deconectăm de la viață și de la prezent, ca să ne închidem în capul nostru, unde rulăm același film pesimist la infinit.
Dar de ce nu avem totusi ce ne dorim?
Sigur că sunt multe motive pentru asta, unele cât se poate de concrete și realiste – nu o să bag capul în nisip să spun că totul este roz când evident că nu are cum să fie așa – doar am mai vorbit pe aici, pe blog, despre pozitivitatea toxică.
Dar adevărul este că, uneori, nu avem ce vrem pentru că nu prea știm ce vrem. Da, am spus-o și e ok să dați cu ouă și roșii – le primesc pentru că și eu intru în categoria aceasta de multe ori. E greu să obții ceea ce vrei dacă nu știi ce vrei sau, cum a zis o persoană mai deșteaptă decât mine, nu poți atrage ordine dintr-o minte în haos. Da, știu. Woah.
Degeaba afirmăm sus și tare că vrem să slăbim dacă tot spunem ”da” prăjiturilor, cinelor bogate și târzii și ”nu” mișcării de orice fel, ca banalul urcat pe scări. Degeaba spunem că vrem relații mai bune în viața noastră dacă ne înconjurăm și acceptăm în jur doar persoane de slabă calitate, cu care de fapt nu am vrea să fim asociați.
Ca de obicei, totul ține de noi și de alegerile noastre. Dacă reușim să ne concentrăm și să ne liniștim cât să ne dăm seama care sunt obiectivele noastre de fapt, sigur vom reuși și să le atingem. Pentru că așa cum spunea Ileana Vulpescu: ”Dacă nu știi ce să ceri de la viață, viața nu știe ce să-ți dea.”
Sursă foto de copertă: Canva.com
Comments
Ei, și acum vin eu și întreb pentru o prietena. 🙂 Cum facem sa nu mai fie haos în minte? Cum facem sa scăpăm de el. Nu e suficienta concentrarea, ca, în haos, concentrarea e un soi de apa de ploaie în desertul cel mai secetos. Nu exista. Cum facem sa ne ținem de obiceiuri care sa aducă ordine? Cum facem sa potolit mintea? 🤔 Te pup, Ralu!
Ce de intrebari, Miri, si toate sunt foarte bune. Dar sa stii ca n-am raspunsuri :)) sau cel putin n-am unele universale, fiecare trebuie sa si le gaseasca pentru el pentru ca suntem atat de diferiti si nu fuctioneaza acealsi lucru pentru toti.
Pentru mine functioneaza meditatia, functioneaza sa vorbesc mult cu mine si sa ma concentrez pe prezent.
Cand ma cuprind anxietatea si panica, ma ajuta sa ma concentrez pe prezent si sa am incredere in ceva mai mare decat mine – pentru ca stiu ca exista asa ceva.
M-am confruntat toata viata cu deficit de atentie si n-am stiut cum se numeste si mi-ar fi placut si mie ca in loc sa imi spuna toata lumea intruna sa fiu atenta, chiar sa ma invete cum sa fiu atenta. Mi-a luat 30 de ani sa aflu :))))))