Dezvoltare personala

Cum facem ordine într-o minte în haos?

Acum ceva vreme, scriam un articol în care explicam că unul dintre motivele pentru care nu trăim cum vrem și nu avem ce vrem, este pentru că, de cele mai multe ori nu știm ce vrem. Știu, pare simplist și nu e deloc mișto de acceptat dar, uneori, exact asta se întâmplă.

Mintea noastră umblă și minte haotic fără pauză, lăsându-ne de multe ori confuzi, triși și neînțeleși. Am primit o întrebare foarte bună la acel articol și anume: cum putem face ordine într-o minte în haos?

E cu adevărat o întrebare pertinentă. Dar adevărul este că nu știu. Și nici nu știu dacă există un răspuns corect. Știu doar că cine spune că a găsit un răspuns universal – minte cu siguranță. Pentru că nu toate metodele merg pentru fiecare dintre noi și nu toți avem nevoie de același lucru.

Pentru cineva poate să fie benefic să mediteze iar alții pot avea, la propriu, dureri de cap de la acest obicei. Unii au nevoie de natură, alții au nevoie de socializare, unii au nevoie să fie singuri alții au nevoie de o comunitate. Și e ok. Nu toți suntem la fel și nici nu am venit cu același scop pe lume – fiecare are nevoie de altceva.

Mi-am propus ca în acest articol să încerc să răspund la întrebare. Cum putem să ne facem mintea să tacă o clipă, ca să ne putem clarifica gândurile și adevăratele intenții? Cum putem face ordine într-o minte în haos?

Centrare pe momentul prezent

Pentru mine asta este cea mai importantă și chiar mi-aș fi dorit să aflu și să o practic mai devreme. Deși pompos îi zice ”mindfullness”, este efectiv concentrarea atenției pe momentul prezent.

Să privești în ochi pe cineva când vorbiți și chiar să fii atent la el. Să simți cum se simte ce atingi în momentul când atingi ceva. De exemplu când pui mâna pe cană. E caldă? E rece? E netedă? Cum se simte?

Să te concentrezi pe o singură acțiune și să nu te gândești la nimic altceva. Și când spun asta nu mă refer la meditație ci la acțiuni banale – cum ar fi să speli o farfurie. Dar să o faci de data asta, conștient. Atent la farfurie și cu mintea doar acolo.

Pare simplu și pentru unii chiar o fi dar s-ar putea să se dovedească mai dificil decât pare – cel puțin la început. Eu mă pomenesc că mintea îmi fuge de multe ori pe parcursul unei zile, pe parcursul a numeroase activități. Și cu cât vreau să fac mai multe și mai toate de-odată, cu atât mă pierd mai tare. Dar nu e bai, trebuie doar să o aduci înapoi de fiecare dată.

Mi se întâmplă des să fiu cu gândurile aiurea, să fiu neatentă, să uit, să pierd lucruri, să intru ”pe pilot automat” – știți voi, în modul ăla în care nu mai știi dacă ai stins aragazul sau ai încuiat ușa sau ai scos fierul – pentru că faci acțiunile fără să le mai treci prin filtrul conștient, fără să te mai gândești la ele.

Și concentrarea pe momentul prezent e singurul lucru care mă ajută. Este singurul lucru care mă face să ”fiu atentă” și să nu mă mai pierd în propria mea minte.

Ani de zile mi s-a zis ”fii atentă”, ”fii mai atentă” și n-am știut cum. Acum știu. Nu e magie. Și eu nu-i zic nici mindfullness că mi se pare aiurea. E concentrare pe momentul prezent, pas cu pas, acțiune cu acțiune, decizie cu decizie. Nu mi-e ușor, v-am spus, mintea îmi fuge des dar, o aduc înapoi de fiecare dată când îmi aduc aminte și asta, e mult mai mult decât nimic.

Discursul interior

Știi a cui e vocea aia dinăuntrul tău care-ți tot spune că nu poți? Sau că nu ești bun? Care-ți spune chestii care te fac să-ți fie frică și să te simți anxios? E a ta. E a mea. Fiecare are una, iar unele dintre vocile astea sunt mai neprietenoase decât altele. Dar știi cine le spune ce să spună? Tot noi.

Da, vocile alea sunt tot ale noastre. Și putem să le spunem să ne încurajeze. Sau să ne felicite. Sau să ne mai dea o pauză. Ați prins voi ideea. Viața e grea oricum, de ce să nu ne vorbim frumos? De ce să nu fim mai blânzi un pic? Doar facem tot ce putem.

În momentul în care îți schimbi discursul cu unul mai pozitiv, se vor întâmpla mai multe lucruri. O parte din frică și din anxietate și din tristețe vor dispărea. Și, cel mai important, o să ai mereu un prieten și pe cineva la care să te întorci și va fi o persoană care nu te va părăsi toată viața – și acea persoană ești tu.

Vei fi mai încrezător pentru că, și dacă nu iese, măcar ai încercat – 90% din cazuri n-ai nimic de pierdut dacă încerci. Iar alteori poate fi un preț mic în comparație cu rezultatul pe care-l poți obține – o taxă de înscriere la un concurs, un mic risc, un drum sau un mic disconfort uneori. Dar și dacă îți iese, nu că a meritat?

Renunțare la rezistență

Știu, nu ne place cum suntem, nu ne place viața pe care o trăim, nu ne plac zilele de luni și nici de șefii noștri, nu ne place că plouă și nici că vara s-a dus. Și pe bune, cui îi plac toate astea? Dar la fel de adevărat e că și dacă ne plângem și ne victimizăm – nu se schimbă mai nimic. Așa că poate e o idee bună să acționăm de câte ori putem și să întoarcem lucrurile care se pot schimba, în favoare noastră iar pe cele pe care nu le putem schimba să le primim așa cum sunt.

Cum ar fi să nu mai opunem rezistență, măcar un pic. Adică în loc să spun mă uit pe geam și să spun: ”Ce nasol că plouă, nu voiam să plouă azi, cât de mult mă enervează și ce mi-a stricat toată ziua!„ să spun doar: Plouă. și să-mi iau cizmele și umbrela sau mașina. Sau să amân ieșirea, dacă se poate și nu e neapărat necesară. Adică, pot să fac tot ce pot eu să fac dar n-am cum să opresc ploaia, oricât aș vrea. Și nici alte lucruri, nu doar ploaia.

Când nu mai opui rezistență, percepția despre situație se schimbă și lucrurile chiar se schimbă. Nu ploaia, nu se va opri. Dar tu o să ai o zi mai ok, pe care n-o să ți-o mai strice o amărâtă de ploaie.

Răbdare și încredere

Indiferent ce alegi să faci, că te apuci să meditezi, să faci terapie, să faci un sport, să-ți urmezi o pasiune – schimbările nu se vor vedea peste noapte. Foarte des stările nașpa au să revină, haosul va mai reveni probabil – dar de data asta știi că nu e permanent. Nu e. Ai opțiuni.

Poți să alegi să faci schimbări (dacă se poate), poți să alegi cum vorbești cu tine și ce îți spui, știi că ai mereu opțiuni. Știi că, indiferent ce se întâmplă, mereu există soluții și o să te descurci pentru că mereu te-ai descurcat.

Poți alege să ai încredere în loc să te panichezi. Poate e ceva ce tu încă nu știi. Poate chiar e un motiv pentru care lucrul ăsta incofortabil se întâmplă. Nu e plăcut și clar nu încerc să te învăț să bagi capul în nisip când sunt probleme – dar, de multe ori nu putem schimba o situație și tot ce putem face e să facem față cât mai bine – așa cum putem mai bine.

Iar acum, la final, te invit să împărtășești secretul tău. Tu cum faci față când este haos? Cum crezi că se poate face ordine într-o minte în haos?

Sursă foto de copertă: Canva.com