Una dintre cele mai frumoase povești pe care le-am citit în ultima vreme, cartea ”Trandafirul nopții” este un roman fascinant în care autoarea îmbină cu măiestrie trecutul și prezentul, în două povești captivante care se contopesc devenind una. De asemenea, cred că această carte conține una dintre cele mai frumoase descrieri ale Indiei pe care le-am citit până acum.

Am fost fascinantă de-a dreptul de imaginile și întâmplările pe care acest roman le evocă, munții minunații, palatele splendide ale Maharajahilor, peisajele pitorești ale satelor, tainele vracilor și a medicinei ayurvedice, atmosfera regală a balurilor și a palatelor, fascinația nonbililor indieni de la începutul secolului trecut pentru Occident.

Cu scriitoarea Lucinda Riley, am făcut cunoștință anul trecut, când am citit ”Fata de pe stâncă” (recenzia căreia o puteți găsi aici). Mi-a plăcut și acea lectură și am fost încântată să interacționez pentru prima dată cu stilul acestei autoare, însă aș minți să spun că am fost atât de impresionată de ”Fata de pe stâncă” precum am fost de mișcată de povestea din ”Trandafirul nopții” de data aceasta.

Suntem în anul 2000, în India, și ne aflăm acasă la Anahita care își serbează cea de-a 100a aniversare alături de familia ei numeroasă. Ea știe că nu mai are foarte mult de trăit, însă își dorește ca povestea vieții sale să fie cunoscută de cel puțin un membru special al familiei sale, căreia îi va încredința misiunea importantă și delicată de a afla adevărul în ceea ce privește viața ei în Anglia, unde a trăit cu peste 70 de ani în urmă.

Anahita susține că, deși a primit un certificat de deces pentru primul său fiu pe care nu l-a mai văzut de 80 de ani, acesta este încă în viață. Ce o face să creadă asta și are ea dreptate? Cui va încredința ea această problemă de familie?

Ari este un tânăr indian foarte ambițios și fără niciun gând de a se îndrăgosti sau de a întemeia o familie prea curând. Totuși datorită calităților sale fizice și a șarmului său, toate defectele și greșelile îi sunt trecute cu vederea de către familie și iubite. Dar va reuși el să se sustragă ochiului critic al bătrânei sale bunici, singura care îl poate vedea cu adevărat așa cum este, datorită fantasticei sale intuiții și a darurilor sale neobișnuite?

10 ani mai târziu de la momentul aniversării Anahitei, undeva la țară , în Anglia, se toarnă un film de epocă într-un conac maiestuos și foarte vechi, care aparține nobilei familii Astbury încă de la 1600. Actrița principală, Rebecca, este fascinată de Anglia rurală dar și de lordul englez, Anthony. Toată presa și lumea Hollywood-ului vuiește la vestea că Rebecca și Jack, iubitul ei, s-au logodit și se grăbesc să anticipeze data nunții.

Vom afla vreodată toată povestea Anahitei și ce i s-a întâmplat în Anglia și în India?
Ce legătură are actrița americană Rebecca Bradley cu Anglia colonială și conacul Astbury?
Este Ari cel care va pune la loc toate piele de puzzle din această istorie complicată de familie?

Mi-a plăcut foarte mult acest roman, în special prima parte, în care Anahita este doar o fată tânără în India începutului de secol XX, care are responsabilități mari și decizii serioase de luat – decizii care îi vor modela întregul viitor.

În special am adorat pasajele în care apare cea mai bună prietenă a ei, Indira, o prințesă indiană adevărată și o prietenă care va trece testul timpului. Recomand acest roman dacă vă e ”poftă” de o poveste exotică, care vă va ține cu sufletul la gură.

Și acum, la final, aș vrea să îți multumesc pentru că m-ai urmărit până aici și să te întreb: tu ai citit până acum vreun roman scris de Lucinda Riley?

Sursă foto de copertă: Canva.com